梦李白二首（其二）

杜甫

浮云终日行，游子久不至。

三夜频梦君，情亲见君意。

告归常局促，苦道来不易。

江湖多风波，舟楫恐失坠。

出门搔白首，若负平生志。

冠盖满京华，斯人独憔悴。

孰云网恢恢，将老身反累。

千秋万岁名，寂寞身后事。

Visând pe Li Bai (două poezii)

Du Fu

Ⅱ

Toată ziua plutesc nori fără-ncetare,

Călătorul de mult n-a revenit din colindare.

Trei nopţi de-a rândul te-am visat pe tine,

Adâncă-i afecţiunea ta faţă de mine.

Ne-am despărţit adesea în grabă mare,

A reveni nu-i uşor – ziceai cu gânduri amare.

Peste ape se isc-ades o furtună înfricoşată,

Te temeai că luntrea-ţi va fi de valuri răsturnată.

Scărpinându-te-n capul alb, ai plecat de-acasă

Ca şi când povara vieţii tare te apasă.

Capitala-i de bonete şi trăsuri plină,

Numai tu eşti cu faţa palidă şi blajină.

Cine spune că plasa cerului* este mare?

Bătrâneţea-i o suferinţă trupească chinuitoare.

Razele unei eterne glorii meritate

La ce ne pot servi când inima nu mai bate!

* „Plasa cerului": se zice în Daode Jing (Cartea despre Dao şi virtute) că plasa-ntins-a cerului ochiuri mari are, dar din ea nimic nu are scăpare.

Traducere: Xu Wende