Capitolul IV

Lumea pământeană

3

Chemat să fie dascăl al prinţului moştenitor, fiul domnului Ling din Wei, Yan He, se duse să ceară povaţă lui Qu Boyu:

— Acesta e un om setos de sânge din fire. Dacă îi dau voie să acţioneze în mod absurd, voi pune ţara în pericol; dacă încerc să-i înfrânez comportamentul, îmi voi periclita propria-mi viaţă. E îndeajuns de deştept ca să vadă vina altora, dar nu-i destul de inteligent ca să înţeleagă cum au ajuns să fie de vină. Ce mă voi face cu un asemenea învăţăcel?

Qu Boyu îi spuse:

— Bună întrebare! Fii precaut, fii prudent, ajustează-ţi comportamentul. Fii în aparenţă docil şi adoptă o atitudine amabilă şi sinceră. Cu toate acestea, există şi un pericol ascuns dacă procedezi în acest fel. Să nu devii prea apropiat cu prinţul când pari amabil. Să nu te arăţi prea deschis când îi dai îndrumare. Dacă eşti prea docil, vei fi dominat şi eliminat. Dacă îi arăţi călăuzire prea sincer, vei face greşeli şi păcate de dragul reputaţiei şi faimei. Dacă el este naiv ca un copil, tu trebuie să arăţi tot naiv ca un copil. Dacă el se poartă cu rea creştere, tu trebuie să pari tot cu rea creştere. Dacă el este nesăbuit, tu trebuie să pari tot nesăbuit. Pas cu pas vei putea să-l aduci pe drumul cel bun.

Nu ştii povestea acelei călugăriţe care s-a ridicat furioasă în picioare ca să oprească căruţa în cale-i, făr-a aprecia că nu are forţa necesară să facă o asemenea grozăvie şi aceasta din pricină că-şi supraaprecia capacităţile. Fii precaut, fii prudent! Dacă faci întruna paradă de abilitatea ta, îl vei ofensa pe prinţul moştenitor şi te vei pune astfel în pericol!

Ştii cum lucrează un crescător de tigri? El nu cutează să hrănească tigrul cu animale vii ca nu cumva să-i stârnească ferocitatea lăsându-l să omoare animalele. Nu cutează nici să hrănească tigrul cu animale întregi ca nu cumva să-l determine să devină cuprins de mânie când sfâşie animalele în bucăţi. Crescătorul de tigru ştie când acesta e flămând şi când e sătul. El cunoaşte perfect firea fioroasă a felinei. Tigrul este o specie mai puternică decât omul, totuşi e docil faţă de crescătorul lui, căci acesta se conformează firii sale; îl va apuca însă în ghearele sale cumplite dacă are ocazia să se înfurie.

Cunoşti acei mari iubitori de cai, care pun baliga calului în coşul de bambus şi urina acestuia în urcior. Un tăun s-aşază pe un cal şi iubitorul de cai nu-l loveşte la timp, astfel încât calul speriat rupe zăbala, prăpădeşte căpăstrul şi face fărâme pieptarul. Iubitorul de cai are într-adevăr o inimă foarte bună, dar iubirea nelalocul ei aduce consecinţe nefaste. Nu ne putem permite să nu fim prudenţi!

4

Dulgherul Shi se duse cu treburi în statul Qi. Sosind la Quyuan, a văzut un stejar socotit drept întruchiparea zeului pământului. Acest arbore era atât de mare, de putea adăposti la umbra lui mii de boi. Ca să aveţi o imagine, circumferinţa lui măsura o sută de deschideri de braţe şi se ridica deasupra vârfului muntelui din apropierea lui şi abia la încă peste zece Ren* deasupra vârfului muntelui începeau ramurile. O duzină din ramurile lui erau de-ajuns să poţi meşteri o barcă. Vizitatorii veneau fără număr, ca la bazar să-l privească, însă dulgherul nu catadicsea să-şi arunce ochii spre copac, îşi urma calea fără să-şi încetinească paşii.

Ucenicul său nu se sătura însă să admire marele copac şi, ajungându-şi din urmă maestrul, îl întrebă:

— De când am luat în mână toporul ca să învăţ meseria de la domnia-ta, n-am văzut niciodată un lemn atât de perfect ca acesta. Dar domnia-ta nu găseşti de cuviinţă să-l priveşti sau să-i arunci măcar o ocheadă. De ce?

Dulgherul Shi zise:

— Lasă-l încolo! Nu merită atenţie! E un arbore nefolositor. O barcă din lemn de stejar se va scufunda, un sicriu din stejar va putrezi, un vas din stejar va crăpa, o uşă din acest lemn va asuda şi un stâlp din stejar va fi ros de carii. Este un lemn fără valoare şi nefolositor, de aceea stă acolo neatins de secure.

Întors acasă, peste noapte, dulgherul văzu în visul lui stejarul divin, care îi zise:

— Cu ce arbori mă compari? Mă compari cu arborii folositori? Mărul pădureţ, părul, portocalul şi grepfruitul sunt toţi pomi fructiferi. Roadele lor coapte vor fi smulse şi apoi vor rămâne dezgoliţi şi de ruşine; crengile groase le vor fi rupte şi rămurelele plesnite. Folosul lor de a rodi le va amărî viaţa, de aceea nu-şi pot trăi viaţa din plin şi vor avea o moarte prematură. Pomii înşişi atrag asupra lor jaful oamenilor nesimţitori. Aşa-i cu toate lucrurile. De multă vreme caut să nu fiu de niciun folos, atitudine care m-a scos de câteva ori din strâmtoare. Acum când sunt nefolositor, lipsa mea de valoare îmi este de cel mai mare folos. Dacă aş fi fost de folos, cum aş mai fi putut beneficia de acest mare folos? Mai mult decât atât, tu şi eu suntem lucruri ca toate celelalte. Cum de poţi să mă judeci în felul acesta? Când un om nefolositor este gata să moară, atunci ajunge să poată înţelege un arbore nefolositor!

Trezit din somn, dulgherul Shi îi povesti ucenicului visul.

Ucenicul îi spuse:

— Pasiunea ta tinde să valorizeze lipsa de valoare. Nu a ajuns astfel stejarul să fie socotit drept un altar?

Dulgherul zise:

— Taci din gură! Nu mai spune nimic! Altarul prinde forma unui arbore. Arborele suferă insulte şi mustrări din partea celor care nu-l înţeleg. Dacă stejarul n-ar fi socotit un altar, ar fi tăiat. Mai mult, el se apără într-un mod diferit de alţi arbori. Nu crezi că te îndepărtezi de adevăr dacă judeci după reguli general acceptate?

* Ren — veche unitate de măsură pentru lungimi, egală cu şapte sau opt chi (un chi=3,3 centimetri).

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man