Tabacul este un fel de tutun măcinat în particule extrem de mici și mixat cu plante medicale preţioase, fiind conservat timp de câteva zeci de ani în pastile de ceară. Prizarea din tabac are rostul de a elimina oboseala. Tabacul se ia, de obicei, cu o tabacheră.

Tabacul datează din secolul al XVII-lea în Europa și s-a răspândit ulterior în China. Împăraţii chinezi ai dinastiei Qing erau mari amatori de tabac şi tabachere. Din colecţia personală a primului împărat al dinastiei făceau parte un număr considerabil de tabachere, dintre care peste 20 au supravieţuit câteva sute de ani. Împăratul Kangxi, unul dintre cei mai ambiţioși împăraţi din istoria Chinei, era mare amator de obiecte de arte occidentale. El a adus mulţi meşteri străini în tabac şi în pictarea emailului, care au produs tabachere în Oraşul Interzis. Arta de producere a tabacherei a atins apogeul în perioada împăratului Qianlong.

Toate artele și tehnicile tradiţionale chineze sunt întrebuinţate la fabricarea unei tabachere: pictură, caligrafie, porţelan, vopsire, sculptură, etc. În perioada împăratului Qianlong, tabachera a devenit mai degrabă un obiect de artă decât un vas pentru tabac, demonstrând poziţia socială și bogăţia posesorului.

În perioada împăratului Tongzhi, numărul tabacherelor produse din materiale preţioase în atelierele oficiale s-au redus în mod semnificativ, în timp ce tot mai multe ateliere private au început să facă tabachere din sticlă și porţelan, motivele fiind şi ele mai simple, cum ar fi personalităţi istorice, poveşti din piese literare de renume şi obiceiuri folclorice.

Spre sfârşitul dinastiei Qing, meşterii au început să facă personaje, peisaje naturale, flori şi păsări în interiorul tabacherei de sticlă, asemenea tabachere cu picturi interioare fiind considerate obiecte de artă de mare valoare.