Capitolul II

Despre uniformitatea tuturor lucrurilor

5

Altădată împăratul Yao îi spuse ministrului său Shun: „Aş vrea să atac seminţiile Zong, Kuai şi Xu'ao, dar când să cer asta Curţii, mă cuprinde neliniştea. Oare din ce pricină?" Shun răspunse:

„Aceste trei seminţii se află în regiuni îndepărtate, năpădite de buruieni şi acoperite cu tufişuri. De ce să te neliniştească? Pe vremuri, zece sori străluceau atât de puternic încât totul de sub tărie se scălda în lumina lor, or virtutea ta străluceşte mai puternic decât cei zece sori!"

Nie Que îl întrebă pe Wang Ni:

— Ştii cumva dacă toate lucrurile au un criteriu comun de judecare?

— De unde să ştiu asta? răspunse Wang Ni. Nie Que îl întrebă iar:

— Poţi, domnule, să ştii cele ce nu le ştii?

— De unde pot să ştiu? răspunse Wang Ni. Nie Que îl întrebă din nou:

— Întrucât nu ştii, lucrurile sunt incognoscibile?

— De unde să ştiu! Cu toate acestea, să încerc totuşi să-ţi dau o explicaţie, zise Wang Ni.

Wang începu să dezvolte:

— Cum de ştii că ceea ce spun eu că ştiu nu-i ceea ce nu ştiu? Cum de ştii că ceea ce spun eu că nu ştiu nu-i ceea ce ştiu de fapt? Ţin minte că am încercat să-ţi pun câteva întrebări: Dacă un om care a dormit pe pământul umed se trezeşte cu durere de şale sau nu se mai poate mişca, oare acelaşi lucru i se va întâmpla şi unui ţipar? Dacă un om aflat într-un copac, la mare înălţime, tremură de frică, acelaşi lucru i se va întâmpla unei maimuţe? Care dintre cei trei — omul, ţiparul şi maimuţa se poate socoti că îşi ştie locul de aflare potrivit? Omul mănâncă carnea animalelor domestice, capra se hrăneşte cu iarbă, miriapodului îi place să mănânce şerpi, bufniţa şi corbul sunt setoşi de şobolani, din aceste patru făpturi care ştie adevărata sa delicatesă? O maimuţă se împerechează cu un gibon, un căprior caută o căprioară, un ţipar se joacă cu un peşte. La vederea frumuseţilor admirate de toată lumea, cum au fost Maoqiang şi Xishi, peştii se cufundă în apa adâncă, păsările se ridică în zbor spre ceruri, iar căpriorul o ia la sănătoasa. Care din aceste patru animale ştie adevărata frumuseţe? După cum observ, principiile de mărinimie şi dreptate, criteriile de adevăr şi neadevăr — toate acestea sunt atât de complicate încât abia pot să spun care este deosebirea între ele?

Nie spuse:

— Tu nu-ţi faci griji de foloase şi de vătămări. Oare nici omului desăvârşit nu-i pasă de foloase şi vătămări?

Wang îi răspunse:

— Omul desăvârşit este divin! Un pârjol nimicitor nu-l poate face să simtă fierbinţeala; apele îngheţate nu-l pot face să simtă frigul; trăznetele care despică muntele şi uraganul care ridică talazuri uriaşe nu sunt în stare să-l înspăimânte. Pe un astfel de om cu însuşiri divine care, plutind printre nori şi ceţuri, mergând călare pe soare şi pe lună, rătăceşte dincolo de cele patru mări, nu-l afectează dacă moartea succede vieţii, viaţa succede morţii şi nici pomeneală de fleacuri cum sunt foloasele şi vătămările de sub soare!

Ququezi îl înrebă pe Changwuzi:

— Am auzit de la Confucius că înţeleptul nu se lasă prins de treburile lumii, nu caută foloase, nici nu se fereşte de vătămări; nu găseşte plăcere în căutarea Dao-ului, nici în aderarea orbească la calea acestuia. El spune ceva fără a scoate niciun sunet şi nu spune nimic spunând ceva; făcând astfel, poate colinda dincolo de lumea pământeană. Confucius credea că acestea erau nişte vorbe nechibzuite, însă eu văd în ele o manifestare concretă a Dao-ului misterios. Ce părere aveţi despre această judecată?

Changwuzi zise:

— Chiar Împăratul Galben ar fi pus în încurcătură la auzul acestor vorbe; cum putea în acest caz să le înţeleagă Confucius? Şi dumneata tot tragi concluzii pripite — De vezi un ou înainte de a fi clocit, speri să vezi cocoşul anunţând apropierea zorilor; de vezi o arbaletă, speri să prăjeşti pasărea de noapte înainte de a fi doborâtă. Să încerc eu să-ţi glăsuiesc nişte aiurări şi să le dai ascultare într-o doară. De ce să nu te razimi de soare şi de lună, să îmbrăţişezi universul? Astfel te vei uni cu toate lucrurile, aşa încât vei ignora haosul şi negura lucrurilor şi vei trata pe cei umili la fel ca pe cei nobili. Oamenii de rând din popor sunt puşi pe trudă istovitoare, pe când înţeleptul pare stupid şi ignorant, îmbinând zece mii de ani într-o candidă uniformitate. El priveşte în acest fel toate lucrurile şi le acceptă pe toate, în întreaga lor fire. De unde să ştiu dacă dragostea de viaţă nu e doar o iluzie? De unde să ştiu că cel care se teme de moarte se aseamănă cu un biet hoinar care nu mai vrea să se întoarcă acasă?

Doamna statului Li era frumoasa fiică a slujbaşului ce păzea hotarul ţării Ai. A fost luată prizonieră şi dusă în statul Jin. Pe drum, tânăra a plâns până şiroaiele de lacrimi i-au udat mânecile. Când fu adusă în palat şi prinţul îi oferi un pat tihnit şi primi bucate delicioase, prinse a se căi de plânsul ei de mai-nainte. Cum am putea şti dacă cei plecaţi dintre noi regretă că tânjeau după viaţă lungă?

„Un om poate visa la un mare ospăţ, dar plânge la revărsat de zori; altul poate visa că plânge, dar în zori de zi se duce la vânătoare. Când el visează, nu ştie că visează. În visul lui, el încearcă chiar să-şi tălmăcească visul; dar când se trezeşte, el ştie că a fost un vis. Numai după ce s-a trezit de-a binelea, îşi dă bine seama că totul a fost doar un vis intens, pe când prostul crede că el este treaz şi se lasă îmbătat că ştie tot: cine este stăpânitor şi cine este supus, cât e de absurd! Confucius şi dumneata visează, visez şi eu când zic că voi visaţi. Aceste cuvinte par a fi un paradox, dar după zece mii de generaţii poate că se va ivi un mare înţelept care va şti cum să vă explice — îmi pare că ne-am întâlnit cu el chiar în cursul zilei de astăzi."

„Să presupunem că tu şi eu dezbatem o chestiune. Dacă tu ieşi învingător şi eu învins, ai într-adevăr dreptate şi eu n-am? Dacă eu ies învingător şi tu învins, am într-adevăr dreptate şi tu nu ai? Are unul dintre noi dreptate şi altul nu are? Avem amândoi dreptate sau nu avem niciunul? Dacă nici tu şi nici eu nu ştim cum stau lucrurile, alţii vor fi chiar mai în întuneric. Cui să-i cer să judece? Să rog pe cineva care este de părerea ta să judece? Dacă el este deja de acord cu tine, cum poate judeca? Să rog pe cineva care este de acord cu mine să decidă? Dacă el este deja de acord cu mine, cum poate el să ia o decizie? Să rog pe cineva care nu este de acord cu niciunul dintre noi să hotărească? Dacă el nu este de acord cu niciunul dintre noi, cum poate el lua o hotărâre? Să rog pe cineva care este de acord cu noi amândoi să judece? Dacă el este deja de acord cu noi, cum poate el să ne judece? Dacă nici tu, nici eu şi nici alţii nu avem ştiinţa necesară, mai merită să aşteptăm ca alţii să ia o decizie?"

Vocile aflate într-o dezbatere se află în opoziţie. Pentru a atenua opoziţia dintre lucruri, trebuie să le pui în balanţa naturii şi să le laşi să se dezvolte şi să se schimbe după legile firii.

„Ce înseamnă a pune toate lucrurile în balanţa naturii?" Changwuzi zise:

— Dreptatea poate să nu fie dreptate şi aşa poate fi că nu-i aşa. Dacă dreptatea este în adevăr dreptate, atunci dreptatea se deosebeşte de nedreptate, aşa că nu-i nevoie de dezbatere; dacă aşa este în adevăr aşa, atunci acel aşa se deosebeşte de ceea ce nu-i aşa, astfel încât tot nu-i nevoie de dezbatere. Trebuie să dai timpul uitării. Uitând timpul şi deosebirea, vei putea rătăci în împărăţia infinitului, aşa că îţi vei petrece viaţa în împărăţia infinitului.

                                                                                                                                         Traducere: Xu Wende

                                                                                                                                      În colaborare cu Sanda Man