登高
杜甫
风急天高猿啸哀,渚清沙白鸟飞回。
无边落木萧萧下,不尽长江滚滚来。
万里悲秋常作客,百年多病独登台。
艰难苦恨繁霜鬓,潦倒新停浊酒杯。
Urcând pe o înălţime
Du Fu
Vântu-i năprasnic, cerul, înalt şi maimuţele ţipă cu jale,
Apa-i limpede, nisipul, alb şi pescăruşii dau târcoale.
În pădurea nemărginită se scutură frunze uşoare,
Fluviul cel Lung rostogolindu-se curge fără-ncetare.
Departe de vatră, hoinăresc în toamna tristă şi ceţoasă;
Bătrân şi bolnav, am urcat singur pe această terasă.
Anii grei mi-au pus pe tâmplă brumă clară,
Sărac, paharul de vin nu mai ating, inima-i amară.
Traducere: Xu Wende