În legendele mitice ale Chinei, fiinţele umane au fost create de zeiţa Nuwa, care avea corp de om şi coadă de dragon.

După ce Pangu a reuşit să despartă cerul şi pământul, zeiţa Nuwa, călătorea nestingherită în spaţiul dintre cer şi pământ. Cu toate că pe Pământ existau pomi şi flori, păsări şi animale, peşti şi insecte, atmosfera era moartă, pentru că nu existau fiinţe umane. Într-o zi, când Nuwa se plimba pe un teren pustiu, i-a venit ideea de-a aduce ceva vietăţi în această lume.

Ei îi plăceau pomii, iarba, florile şi în special păsările, animalele şi insectele. Se gândea că despărţirea cerului de pământ de către Pangu nu a fost desăvârşită. Trebuiau create alte vietăţi pe lângă păsări, animale, peşti şi insecte.

Într-o zi, Nuwa zbura de-a lungul Fluviului Galben. În clipa în care şi-a văzut chipul frumos reflectat în apa fluviului, a ştiut ce trebuie să facă şi a început să realizeze statuete din nămoul luat din albia fluviului, după imaginea sa, însă în loc de coadă le-a făcut două picioare. Nuwa a suflat apoi peste ele şi acestea au căpătat viaţă, putând merge şi vorbi şi le-a dat numele de oameni. Cei care au primit de la zeiţă forţa Yang (principiul masculin), au devenit bărbaţi, iar cei care au primit forţa Ying (principiul feminin), au devenit femei. Astfel creaţi, femeile şi bărbaţii se adunau în jurul lui Nuwa şi cântau, dansau, aducând bucurie şi veselie în lume.

Zeiţa şi-a dorit atunci ca pământul să fie plin de oameni şi a început să facă, zi şi noapte, statuete. Însă a obosit şi şi-a dat seama că nu poate face această muncă foarte repede. Începu să caute o idee prin care să-şi desăvârşească creaţia. În cele din urmă o găsi. Afundă în albia râului o creangă, apoi o răsuci, ca să se umple de nămol. O ridică şi începu să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuţi pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleţi mici. Aşa a reuşit să creeze o mulţime de oameni care să împânzească pământul.

Apoi, zeiţa şi-a dat seama că avea o altă problemă. Viaţa omului era scurtă. Îşi dorea ca oamenii să dăinuiască peste timp. Oamenii vor muri cu toţii. Este prea complicat ca după moartea unuia să creez altul nou. Munca este prea dificilă, se gândea Nuwa. Aşa că i-a chemat pe toţi oamenii, bărbaţi şi femei, şi i-a învăţat ce să facă pentru a avea urmaşi. Oamenii şi-au asumat, astfel, responsabilitatea de a perpetua specia şi de a duce mai departe viaţa. De atunci, în lume trăiesc generaţii după generaţii.