Pitorescul Munte Emei

Muntele Emei, aflat în provincia Sichuan, este vestit atât prin vegetația diversificată, cât și prin fauna variată, dar și datorită celor peste 20 de temple budiste impunătoare. Muntele Emei este unul din cei mai cunoscuți patru munți cu bogate resurse budiste din China. Este, totodată, una din cele patru zone turistice chinezești incluse de către UNESCO pe lista patrimoniilor naturale și culturale mondiale. În Muntele Emei s-a derulat în noiembrie 2007 cea de-a 3-a Reuniune a Patrimoniilor Naturale Mondiale, în care reprezentanții celor 70 de localități cu patrimonii naturale și culturale mondiale din mai multe țări au dat publicității "Declarația din Muntele Emei". Aceasta cuprinde 17 articole privind ocrotirea patrimoniilor mondiale. Declarația este calificată drept un etalon pentru protecția patrimoniilor mondiale. În minutele următoare, vă invit să ascultați un reportaj realizat de către corespondentul RCI Xiang Fei. Este o incursiune despre eforturile depuse de către călugării din Muntele Emei pentru protejarea patrimoniilor naturale și culturale.

Autoritățile chineze au acordat în acești ani multe fonduri pentru protejarea patrimoniilor naturale și culturale din Muntele Emei. Însă, acest efort financiar nu este suficient. Călugării din cele mai bine de 20 de temple din Muntele Emei au jucat un rol important în această privință. Directorul adjunct al Institutului Budist din Muntele Emei, Fayuan, care a luat titlul Fashi, ceea ce presupune respectul față de un cleric budist, explică:

„Noi am făcut câte ceva pentru ocrotirea animalelor rare și prețioase, precum maimuțele cu părul auriu. În toiul iernii, Muntele Emei este acoperit cu zăpadă și maimuțele nu pot să își procure mâncarea. Astfel, noi le hrănim zilnic la ore stabilite. De-a lungul anilor, călugării din diferite generații au făcut în așa fel încât acest fapt a devenit o tradiție a templelor."

Templul Wannian din Muntele Emei

Dragi prieteni, majoritatea templelor din Muntele Emei s-au finalizat în dinastiile Song și Ming. Armonia impecabilă a complexului arhitectural cu peisajele naturale din Emei au surprins vizitatorii care i-au trecut pragul. Cum s-a păstrat totul chiar dacă a trecut timpul? Directorul adjunct al Institutului Budist din Muntele Emei, Longzang, care a luat și el titlul Fashi, a mărturisit că nu doar templele de pe Muntele Emei, ci și alte temple budiste se îmbină perfect cu locul.

„Constructorii fiecărui templu budist au făcut mult pentru evitarea distrugerii resurselor naturale din jurul clădirilor. Noi acordăm o mare importanță ocrotirii vegetației și animalelor asigurând dezvoltarea armonioasă a templelor cu mediul ecologic. În jurul multor temple cresc chiparoși și alți copaci înalți, de sute ani, și chiar de peste o mie de ani."

Templul Wannian din Muntele Emei

În afară de protecția faunei și a naturii, călugării de pe Muntele Emei acordă o mare importanță ocrotirii vestigiilor budiste. Templul Wannian face parte din cele mai vechi temple din zonă. Fiind construit în dinastia Jin de Est (317-420 e.n.), acest templu are multe statui ale lui Buddha, dispunând și de cele trei comori budiste ale Muntelui Emei. Prima este „Moaştele lui Buddha" de 6,5 kilograme. De fapt este vorba despre o fosilă a unui dinte de la un stegodon de acum 200.000 de ani. A fost adusă de către un călugăr din dinastia Song din Sri Lanka, o țară budistă sfântă. Ca atare, călugării au denumit-o „Moaştele lui Buddha", ca să-și exprime marea credință. A doua comoară este „Ștampila imperială", dăruită templului Wannian de către împăratul Zhuyijun din dinastia Ming (1368-1644 e.n.). A treia capodoperă este „Scriptura din frunză de Pattra" care aparține tot dinastiei Ming. "Pattra" este un copac asemănător palmierului. Numele științific este Borassus flabelliformis. La templul Wannian se găsesc 246 de frunze de Pattra pe care este scris în limba pali, o limbă antică a Indiei, întregul text al Sutrei Saddharmapundarika. Călugărul Benbao, care a luat titlul Fashi, ne povestește:

„Copacul Pattra crește în zona tropicală și are o înălțime de câteva zeci de metri, iar frunzele au o lățime de câțiva metri. După ce frunzele au fost culese, trebuie scoși lujerii. Apoi frunzele se fierb într-un cazan împreună cu diferite plante medicinale. După aceea, se gravează cu un stilou din fier scripturile pe frunze. Apoi se vopsesc cu un anumit tip de ulei pentru a deveni negre. Acestă frunză este foarte rezistentă. Este un miracol păstrarea într-un răstimp de sute de ani a acestei scripturi din frunza de Pattra în Sichuan unde vremea este foarte umedă."

Templul Wannian din Muntele Emei

Desigur, este admirabil și efortul depus de către călugări pentru păstrarea acestor frunze prețioase.

În fiecare an, Institutul Budist din Muntele Emei intră într-un proces de renovare a clădirilor și relicvelor din temple. Directorul institutului, Yongshou, care a luat titlul Daheshang (Marele călugăr-n.r.), un titlu de respect pentru un cleric budist vârstnic, a spus că Muntele Emei poate fi împărțit în trei: Templul Huazang și zona din jurul lui este locul de pelerinaj budist; Templul Wannian este centru de practică susținută; Templul Dafo este centru cultural și de educație budistă. Călugărul Fayuan a declarat că gestionarea de către institut a tuturor templelor din zonă reprezintă o importantă verigă pentru protecția patrimoniilor culturale ale acestui munte.

„În Muntele Emei se găsesc 28 de temple gestionate de către institut. O dată cu dezvoltarea turismului, templele aflate în zone ușor de accesat primesc un număr mult mai mare de turiști decât în cele mai izolate, câștigând și mai mulți bani. În aceste temple îndepărtate locuiesc călugări ai institutului care sunt însărcinați să informeze prompt superiorii despre eventualele defecțiuni ale clădirilor sau a statuilor pentru a fi reparate. Dacă stricăciunile sunt prea mari, institutul va angaja experți care să îi îndrume pe restauratori pentru ca vestigiile să fie reparate identic cum au fost păstrate de-a lungul timpului."