În perioada de dinaintea dinastiei Han, în urmă cu peste 2.000 ani, chinezii nu foloseau mase și scaune la servirea mesei, reuniuni sau citit, ci se așezau pe jos, pe o saltea împletită din stuf sau bambus. În cazul în care primea oaspeți, gazda oferea celui mai important două saltele, una pusă peste cealaltă, în semn de respect. Împăratul se așeza de asemenea pe saltea. De exemplu, în perioada dinastiei Zhou, acum 3.000 ani, locul rezervat împăratului avea trei saltele și era protejat la spate de un paravan.
De aceea, la așezare, chinezii din acea perioadă trebuiau să stea în genunchi și se așezau pe gambe, aceasta fiind originea venerării în genunchi din zilele noastre.
În perioada antică, se considera că trebuie să stai întâi în genunchi și apoi să te închini. Conform normelor rituale din perioada dinastiei Zhou, la închinare se așeza întâi în genunchi, se punea mâna stângă peste cea dreaptă, apoi amândouă pe jos, se mișca încet capul până când acesta atingea podeaua sau pământul unde se menținea un moment. Acest gest de închinare se practica atunci când era întâlnit împăratul sau la ritualul dedicat strămoșilor. Pe lângă acesta, se practicau şi alte gesturi la diferite ocazii.
După ce au apărut scaunele, în perioada dinastiei Han, oameni nu au mai stat în genunchi, iar venerarea în genunchi a mai fost respectată numai de persoanele de rang inferior în fața celor de rang superior, și în ritualurile pentru strămoși și cei în vârstă.
][ 
