Opera Huangmei, al cărei nume provine de la Melodia Huangmei sau opera Caicha (Culesul ceaiului), consta la început din mici spectacole jucate la ţară în zona de graniţă dintre provinciile Hubei, Anhui şi Jiangxi. Una din trupe a sosit mai târziu în districtul Huaining din provincia Anhui, şi în urma asimilării unor elemente din operele cu cântece şi dialoguri în dialect local, a căpătat caracter propriu cunoscut sub numele de Melodia Huai. Aceasta este forma originală a Operei Huangmei. La mijlocul secolului al XIX-lea, în urma asimilării caracteristicilor melodiilor Hui şi Qingyang, opera Huangmei a devenit larg cunoscută publicului. În prima perioadă, Opera Huangmei prezenta în principal cântece şi dansuri, imitând viaţa de zi cu zi şi neavînd un model fix. Majoritatea actorilor erau ţărani sau meşteşugari. Costumele şi instrumentele muzicale erau în general luate cu împrumut. În acea vreme, Huangmei era o formă artistică de deivertisment.

Spectacolele operei Huangmei sunt clasificate în două categorii: Huaqiang şi Pingci. Huaqiang se referă la spectacole de mică anvergură care imită viaţa codidiană şi are o nuanţă folclorică, pe când Pingci cuprinde în principal cântece şi recitaluri lirice, de operă.

Principalele titluri din repertoriul Operei Huangmei sunt: „O pereche perfectă", „Văcarul şi ţesătoarea", „Fântăna Salciei", „Întâlnirea de pe Podul Lanqiao", „Cuplu la sărbătoarea lampioanelor" etc.