„Bună dimineața, bine ați venit pe frecvența Radio China Internațional secția de limba română. Stăm de vorbă cu cea mai tânără vedetă a Români în China, cu Siena Vușcan (7 ani), și cu mama ei, Sonia Vușcan. Bună dimineața!

Siena: Bună dimineața!

Sonia: Bună dimineața!

Mă bucur să vă aud. În primul rând aș vrea să ne spuneți cum este în China, cum se întâmplă să ajungeți mici vedete în China.

Sonia: Este o poveste extraordinară și aproape imposibil de înțeles și de perceput. La început a fost așa o poveste de moment. Eram în India când, prima oară, soțul meu și tatăl Sienei mi-a menționat China și m-am agățat de posibilitatea asta ca de un colac de salvare, aflându-mă în cea mai frumoasă și totuși dificilă situație, aceea de a fi mamă pentru a doua oară. Și asta în China, unde toate lucrurile se întâmplă altfel decât la mama acasă, cum oricărei proaspete mămici sau viitoare mămici i-ar plăcea să fie. Așa că pentru mine, China a fost ca o poveste frumoasă care se va întâmpla în viitor și pentru care merită să depășesc dificilele momente și să pot să experimentez în viitor.

Ați ajuns în China pe când Siene avea mai puțin de trei ani. Practic ea a început să vorbească chineza de la primii pași.

Sonia: Nu, nu ... Siena a început să vorbească chineza în primul ei an de școală. Ea a plecat în clasa I ca un copilaș proaspăt sosit în China, deoarece la început a fost foarte speriată cumva de toată schimbarea din viața ei. Însă, odată ajunsă la școală, cu ajutorul profesorilor și al colegilor, foarte-foarte repede a reușit să asimileze limba, fiind nevoită să se integreze în grupul prietenilor ei și să facă parte din jocurile lor.

Practic este singurul elev străin, este singura fetiță blondă în școala ei, iar în final este unul dintre elevii care aproape se confundă la nivelul vorbirii în limba chineză cu nativii.

Sonia: Așa este. Siena se consideră cumva, se consideră parte din China. De fiecare dată când, în drum spre școală, colegii ei îi spui ... știi cum se spune despre noi cei care nu suntem chinezi, se spune „waiguoren" (外国人). Ei bine, ori de câte ori ei i se adresează cineva ca fiind „waiguoren" se necăjește foarte tare. În sinea ei se consideră parte din locul ăsta. Și cumva se consideră, așa cum au spus prietenii noștri, „local waiguoren". Ea cumva își dorește să facă parte dintre ei și să fie acceptată ca atare, ca fiind parte integrantă. Nu-i așa Siena?

Siena: E adevărat!

Siena, spune-mi cum este la școală în condițiile în care ești singura româncă, între foarte-foarte mulți copii chinezi?

Siena: La școala mea sunt foarte mulți copii care mă cunosc, dar sunt și din aceea care nu mă cunosc și de fiecare dată atunci când mă vede cineva și nu mă cunoaște tot timpul îi spune prietenului lui că este un străin acolo. Și mie nu-mi place deloc. Deci, eu tot timpul le spun că voi sunteți străini, ca să nu mai spună că eu sunt o străină ca să le arăt că eu știu să vorbesc chineză, pentru că ei cred că eu sunt nouă acolo la școală și eu nu știu să vorbesc chineză. Eu vreau să le arăt că eu știu să vorbesc chineză ca ei, să nu mai spună de mine.

Și cum le spui în limba chineză că tu nu ești străină?

Siena: „Wo bu shi waiguoren, nimen cai shi waiguoren" (我不是外国人, 你们才是外国人)

Și asta înseamnă, ce ai spus tu acum …

Siena: Înseamnă "eu nu sunt străin, voi sunteți străini"!

Și de ce sunt ei străini, pentru că nu te cunosc pe tine?

Siena: Pentru mine sunt străini, pentru că ei nu sunt din țara mea.

Am înțeles. Facem un pas înainte și ajungem la noua ta poveste, la noua ta pasiune, aceea de a cânta în limba chineză. Cum s-a ajuns aici? Mama, vreau un răspuns și de la dumneavoastră, și de la micuța vedetă.

Sonia: La început a fost așa, cumva o întâmplare foarte veselă și haioasă. Ea, împreună cu tatăl ei, a trebuit să participe la un concurs de familie în care țin minte că Constantin, tatăl ei, și cu ea au repetat săptămâni în șir un dans poplar românesc și au și cântat o melodie populară românească. Aici s-au întâlnit cu niște oameni și prin ei am aflat de concursul de la Shanghai. Siena își dorește foarte tare să apară pe șcenă, iubește viața de scenă, emoțiile acelea, și m-am gândit că i-ar face plăcere, că pentru ea ar fi un lucru special. Așa că am încercat la concursul acesta de la Sanghai și unde, la început, apărând printre copiii aceștia extraordinari care au cântat, care cântă de foarte multă vreme, ea era cumva poate nu suficient pregătită. Fiind amânată pentru o dată ulterioară, am început să-i oferim lecții de canto și, încet-încet, a ajuns la un nivel mai bun și a fost acceptată la concursul acesta. Suntem foarte fericiți pentru ea, pentru că a muncit extraordinar de mult.

Înțeleg că la concursul de la Shanghai a ajuns în finală.

Sonia: A ajuns în finală, da! Și asta m-a bucurat pe mine ca părinte Ea își dorește foarte tare, își dorește viața de scenă, își dorește să devină actriță, își dorește să fie cunoscută, să cunoască lumea, să i se zâmbească, să fie iubită, acceptată.

Siena, ce înseamnă pentru tine, la vârsta ta, să cânți, să fii în fața unui public foarte pretențios, și mai ales un public care așteaptă de la tine să cânți în limba chineză și să o faci foarte bine? Cum este pentru tine această experiență?

Siena: Pentru mine să cânt este cel mai frumos lucru din viața mea. Eu cred că dacă cânt toată lumea din China mă va recunoaște și va spune: Salut, Siena! Pentru că mie îmi place foarte tare ca cineva să mă vadă, să mă vadă pe televizor și să mă vadă pe scenă.

Dar, știi, China este o țară foarte mare, cu foarte, foarte multă lume.

Siena: Sunt foarte mulți acolo. Sunt mai mulți oameni într-un oraș cum este Shanghai, decât toți oamenii din România.

Pe care trebuie să te strădui, să muncești foarte mult ca să îi cucerști.

Siena: Eu vreau ca toată China să mă știe. Și vreau ca ei să știe că un străin poate să fie foarte bun. Pentru că toți cei din clasa mea cred că străinii sunt așa ... ceva mai slabi decât ei. Și eu vreau să le arăt că străinii sunt puternici.

Spune-mi cum a fost la concurs, ai avut emoții? Cum a fost cu ceilalți concurenți?

Siena: Eu am avut foarte mari emoții, înainte. Pentru că eu știam că ei, cei care au venit la concurs, au cântat de foarte multe ori și tot timpul tata îmi spunea că ei cântă mai bine. Mie nu îmi plăcea cum spunea. Și eu am vrut să învăț mai mult. Și am învățat mai mult. Și atunci când am mers pe scenă m-am simțit foarte bine. Pentru că atunci când mă ascultau să cânt ei zâmbeau.

Înseamnă că le plăcea ce făceai.

Siena: Le plăcea extrem de tare și de fiecare dată când terminam să cânt la un concurs, tot timpul spuneau ce bine am cântat.

Înseamnă că efortul tău nu a fost în zadar, iar ei au apreciat. Am văzut în presa chineză și mai ales pe Internet foarte multe comentarii laudative. Te apreciau mari vedete din China în primul rând pentru nivelul tău de limbă chineză. Vorbești în limba chineză la fel ca cei născuți aici, la fel ca nativii.

Siena: Da!

Acesta este un aspect foarte-foarte important. Mama, ce urmează în continuare. Înțeleg că Siena se află în finala a două concursuri, că este deja o mică vedetă la două televiziuni de provincie, dar care se bucură de o audiență foarte mare de câteva zeci de milioane de telespectatori. Ce urmează?

Sonia: Chiar acum suntem cu bagajele la ușă și urmează să plecăm spre Shanghai. Siena este foarte-foarte fericită pentru că în sfârșit poate să o ducă la Shanghai și pe surioara ei mai mică, pe Anais. O să plecăm astăzi (n.m. - 5 iunie), o să fie repetiții, Siena va trebui să pregătească un nou cântec, va trebui să întâlnească noi oameni. Este foarte emoționată, dar și foarte fericită pentru că își revede prieteni. Și-a făcut prieteni acolo. Pentru ea, pentru Siena, eu cred că este același lucru dacă cântă pe micuța scenă a școlii ei sau cântă la Jinan, sau cântă la Shanghai. Cred că emoțiile ei sunt același și bucuria este egală. Pentru ea ideea de a apărea în fața prietenilor, a oamenilor este ceva extraordinar.

Când va fi finala concursului de la Shanghai?

Sonia: Asta nu știm. știm doar că trebuie să plecăm astăzi, că încep repetițiile. Poate în 11 (iunie) dar încă nu știm sigur.

Am înțeles. O ultimă întrebare pentru mami și pentru Siena. Ce înseamnă China, odată în plus având această experiență, dar ce înseamnă China pentru români care au o expriență bogată inclusiv pe continentul american, inclusiv în Asia, cu atât mai mult în Europa?

Sonia: Pentru noi, China în primul rând înseamnă prietenii foarte-foarte buni pe care ni i-am făcut aici. Înseamnă momentul în care coborâm din avion la Beijing, în care simțim iarăși același miros, aceeași mare de oameni, aceeași nebunie de culori și de sunete. Apoi, venirea spre casă cumva. La nivelul acesta, pentru noi China este un fel de acasă.

Siena: Păi ... pentru mine China sunt toți prietenii mei. Și eu dacă m-aș întoarce în România mi-ar fi mai greu pentru că, pentru mine îmi este greu să nu îmi mai văd prietenii mei. Pentru că eu am foarte mulți prieteni în China și prietenii mei mă îndrăgesc.

Este firesc pentru că ești un îngeraș foarte frumos și foarte cuminte. Dar, Siena! Toată lumea din China care te cunoaște, știe povestea ta: o româncă, născută în Statele Unite ale Americii, dar care acuma este chinezoaică. Cum se face treaba asta? Cum le explici chinezilor că tu ești româncă, deși te-ai născut în Statele Unite?

Siena: Pentru că sunt un locuitor al Pământului!

Frumos ... Vă mulțumesc foarte mult pentru prezența la Radio China Internațional, vă doresc succes și sper să reușim să facem cumva, să găsim mijloc, pentru a veni și la Beijing să cânți pentru publicul chinez și român de aici."

Dragi prieteni, încheiem aici ediția de astăzi a rubricii Cultura Chineză. Îi dorim Sienei Vușcan mult mult succes în continuare și îi urăm o viața fericită și plină de satisfacții.