Corespondenta Caroline Nassoro învață să fabrice un obiect din ceramică.

Corespondenta Caroline Nassoro arată obiectul din ceramică făcut de ea.

Directorul Centrului de Protecție a Relicvelor Culturale din Jinjiang, Wu Jinpeng, acordă un interviu RCI.

Corespondenta Caroline Nassoro vizitează Muzeul dedicat exporturilor antice de ceramică și porțelan din Cizao.

Ceramistul Wu Zhenghong arată corespondenților măiestriile sale desăvârșite.

Orașul Jinjiang este subordonat municipiului Quanzhou al provinciei Fujian, din sud-vestul Chinei și reprezintă un important port de pornire a traseului maritim al Drumului Mătăsii din antichitate. Localitatea Cizao, aflată în partea de nord-vest a orașului Jinjiang, face parte din locurile de origine a ceramicii și porțelanului chinezesc. Producerea ceramicii din Cizao datează din timpul domniei împăratului Wu al dinastiei Jin de Vest (265-317 e.n.), având o istorie de peste 1700 de ani. În ediția de astăzi a rubricii „Cultura chineză", vă propunem să faceți, împreună cu o delegație de corespondenți chinezi și străini, o vizită la Muzeul dedicat exporturilor antice de ceramică și porțelan din Cizao.

Obiecte splendide de ceramică și porțelan, vetre vechi refăcute, ateliere, nave încărcate cu mărfuri de ceramică, dar scufundate în naufragii …, fiecare exponat al muzeului narează vechea istorie de producere a ceramicii din Cizao, precum și măiestriile desăvârșite de fabricare, transmise din antichitate. Directorul Centrului de Protecție a Relicvelor Culturale din Jinjiang, Wu Jinpeng, a arătat:

„Ceramica, mătăsurile şi ceaiul au constituit cele trei principale mărfuri exportate în antichitate din Quanzhou pe traseul maritim al Drumului Mătăsii. Producerea ceramicii și a porțelanului Cizao a devenit un sector-pivot al economiei din Quanzhou. În dinastiile Song și Yuan, astfel de produse s-au vândut în țări est-asiatice, țări din sud-estul Asiei și Kenya din Africa de Est. Atunci, Muzeul dedicat exporturilor antice de ceramică și porțelan din Cizao cuprinde două teme: producția și exportul. "

La Cizao șerpuiesc multe dealuri, ce conțin bogate resurse de caolin, iar fluviul Meixi traversează localitatea. În antichitate, majoritatea micilor ateliere și fabrici de ceramică și porțelan se aflau în principal pe ambele maluri ale acestui fluviu. Bărcile transportau produse finite în portul Quanzhou, pentru încărcarea acestora pe nave mari. Conform cărții „Anale despre geografia unor țări străine", scrise de geograful Zhao Rushi din dinastia Song de Sud (1127-1279), ceramica și porțelanul din Quanzhou au fost exportate în 24 de regiuni ale lumii. Iar „Jurnalul de călătorie în țări străine" al navigatorului Wang Dayuan din dinastia Yuan (1271-1368) redă faptul că obiectele din ceramică și porțelan din Cizao au fost transportate și vândute în 44 de regiuni din Asia de Est, Asia de Sud-Est, Asia de Sud, Asia de Vest și Africa de Est. Directorul Wu Jinpeng a mărturisit că înflorirea comercială s-a datorat și dezvoltării portului Quanzhou și tehnicilor înalte de fabricare a navelor. El a spus:

„Inițiativa ,O centură, un drum' încurajează exportul și mai multor mărfuri pe traseul maritim al Noilor Drumuri ale Mătăsii. În realitate, schimburile comerciale și culturale de pe acest traseu nu au fost întrerupte de-a lungul anilor. În antichitate, în portul Quanzhou erau șantiere navale mari. A fost folosită o tehnologie avansată, care a ridicat semnificativ siguranța navei. Conform acestei tehnici, cala navei era împărțită în cabine mai mici. În caz de ciocnire cu recife sau o altă navă, doar în cabina avariată intra apa. Alte cabine se mențineau intacte. "

Porțelanul Cizao are o frumusețe rar întâlnită. În ce privește măiestriile de fabricare, ca de obicei, porțelanul semifabricat Cizao este în culoare gri, cu argila mai rugoasă. De aceea, înainte de emailare, se pune un strat de noroi cu argilă mai fină în culoarea galben-albă. Glazura folosită are cinci feluri de culori: albastră, neagră, galbenă, verde sau galben-verde.

În prezent, majoritatea fabricilor de profil din Cizao produc doar ceramică și porțelan pentru construcții, sunt din ce în ce mai puține ateliere. Totuși, asemenea ateliere există. Ceramistul în vârstă, pe nume Wu Zhenghong a început să învețe de la tatăl lui fabricarea ceramicii, când avea 13 ani. Până în prezent, măiestriile au fost însușite de cinci generații ale familiei sale. Wu susține că indiferent de progresele făcute în știință și tehnologie, produsele din ceramică rămân o parte indispensabilă a vieții oamenilor. Ca atare, pe lângă moștenirea vechilor tehnici, necesită și inovație. El a spus:

„Am început să învăţ de la tatăl meu artizanatul de ceramică pe când aveam 13 ani. În acești 63 de ani, m-am îndeletnicit cu această tehnică. Cinci generații ale familiei mele s-au ocupat sau se ocupă cu ceramica și porțelanul, mai concret, bunicul meu, tatăl meu, eu, fiul și nepotul meu. Atelierul familiei mele are o istorie de 100 de ani. Cred că indiferent cum progresează știința și tehnologia, ceramica și porțelanul nu vor dispărea. Desigur, trebuie să ne schimbăm odată cu epoca și trebuie să satisfacem cererile consumatorilor."

Corespondenta Caroline Nassoro din Tanzania a încercat cu mare interes și sub îndrumarea unui angajat al muzeului, câteva procese de producere a unui obiect din ceramică. De pildă, Caroline a învățat cum să degroșeze. Este unul din cele 72 de procese tehnice. Ea a spus:

„Mă bucur să intru în contac cu tehnica și cultura ceramicii şi a porțelanului din China. Este apreciabil faptul că această măiestrie a fost moștenită până astăzi. Concomitent cu dezvoltarea rapidă a științei și tehnologiei din China, transmiterea acestor străvechi tehnologii întrunchipează respectul față de cultura tradițională. Am învățat de la un ceramist cum să confecționez un obiect din ceramică. Mi-am dat seama că niciun proces tehnologic nu este ușor. De astăzi, voi păstra cu și mai multă atenție obiectele din ceramică și porțelan în casa mea, deoarece au fost confecționate destul de greu. "