Cei care se ocupau de antichități aveau niște reguli stricte impuse de Asociația Anticarilor din acea vreme. De exemplu, nu se permitea vânzarea antichităților scoase din morminte; cei care vândeau antichități false erau excluși din asociație, credibilitatea fiind cea mai importantă ca un vânzător de antichități să fie recunoscut. În cazul în care autenticitatea obiectelor de antichitate era contestată de cumpărător, Asociația verifica veridicitatea lor.
Magazinele cu antichități aveau un specific aparte si erau distribuite în întreaga capitală. În cartierul Huashi se găseau magazinele cu produse care se pot agăța pe perete, la Liuichang, Dianmen, Dongsi și Xisi erau magazinele cu piese de caligrafie, ștampile și porțelanuri, iar în hutong-ul Langfangtoutiao se adunau negustori care vindeau jad și bijuterii.
Negustorii se diferențiau în două categorii: cei care îi serveau pe consumatorii chinezi și cei se ocupau cu exporturi. Magazinele primeau doar clienți vechi, care la randul lor aduceau clientelă nouă numai prin recomandare. Se impuneau și reguli celui care vrea să țină în mâna obiectul pe care dorea să îl achiziționeze.
Antichitățile nu se scoateau la licitație, ci se vindeau în cadrul unei întrevederi organizate de Asociația Anticarilor. Fiecare participant al întrevederii scria prețul pe o hârtie și o preda organizatorului, iar cel care ofera prețul cel mai mare era posesorul obiectului. Însă, totul era la secret pentru că nicio sumă nu era divulgată.
Se organizau petreceri periodice la care specialiștii identificau antichități. O asemenea petrecere era o adevărată concurență pentru că în felul acesta se puteau recunoaște profeșioniștii din rândul participanților. Obiectele prețioase se comercializau de obicei în cerc închis printre negustori, iar sursa fiecărui obiect se putea identifica chiar dacă acesta se vindea de mai multe ori.
Magazinele de altădată impuneau reguli și angajaților. Ucenicii nu aveau voie să atingă obiectele din magazin, ci se ocupau numai de curățenie și de serviciile pentru clienți. Doar cei înțelepți și sârguincioși aveau șansa să devină directori ai magazinelor.
][ 
