Un instrument muzical tradiţional în China

Naiul este un instrument muzical tradiţional în China. În 1997 un nai a fost găsit într-un mormânt din localitatea Taiqinggong , judeţul Luyi, provincia Henan, instrument confecţionat din oase, datând din prima perioadă a dinastiei Zhou (1122-770 î.e.n.) . Acest nai, păstrat azi la Muzeul Provinciei Henan, are 13 tuburi cu lungimi variind între 11,8-32,7 cm. În august 1978, în mormântul Zenghouyi din judeţul Sui, provincia Hubei, au fost descoperite două bucăţi de nai în forma unei aripi de fenix, cu câte 13 tuburi de lungimi diferite. La Institutul Naţional de Cercetare a Muzicii din Beijing este păstrat un nai confecţionat în perioada domniei împăratului Qianlong (1736-1795), Dinastia Qing (1644-1911), care are 16 tuburi.

În filmul serial de televiziune Povestea Prinţesei Miyue, prezentat în 2016 pe micul ecran din China, prinţesei Miyue îi place să cânte la nai o melodie de dragoste din statul Chu (476-221 î.e.n.), câte ori când îi este dor de meleagurile natale.

Iată cum în dinastiile Zhou, Qin şi Tang, se cânta foarte mult la dai la curtea imperială, în timpul ritualurilor importante. Din păcate, ulterior naiul a fost negligat şi a fost utilizat tot mai puţin. Motivul pentru care unii au spus că datorită interpretării mai mult la flaut, fluer şi alte instrumente de suflat, care sunt mai uşor de confecţionat şi interpretat.

Dar, în China, naiul nu a dispărut niciodată. Sunt meşteri şi lăutari populari care nu au renunţat să cânte la nai.

În ultimii ani, se acordă tot mai mult importanţa patrimoniului cultural inmaterial în China. Recent în cadrul Asociaţiei Muzicienilor Chinezi s-a înfiinţat Societatea de Cercetare a Artei Naiului (SCAN). Perspectiva de promovare a naiului în China este promiţătoare.