În tabloul acesta sunt șase copii, nu trei cum pare la prima vedere

"Zeul Paznic". Din cauza dimensiunii, pentru aceste două tablouri au folosite 12 clișee

"Zeul Paznic". Din cauza dimensiunii, pentru aceste două tablouri au folosite 12 clișee

Tabourile tradiționale dedicate Anului Nou reprezintă o mare ramură artistică, care datează din perioada dinastiei Song de Nord (960-1127). Aceasta s-a dezvoltat din dragostea față de natură, nevoia de noroc și crearea unei atmosfere festive, totul din dorința de a avea un viitor frumos.

Tablourile dedicate Anului Nou s-au transformat din desenele despre "zeul paznic". Consemnările istorice arată că primul împărat al dinastiei Tang (618-907) auzea plânsetele duhurilor când era bolnav și nu putea să se odihnească. Cei mai buni doi generali ai împratului s-au oferit să stea de pază, înarmați din cap până în piciare. Astfel, în palat nu s-a mai întâmplat nimic. Pentru a-și exprima recunoștiința, împăratul a ordonat să fie pictate portretele celor doi generali, lipindu-le pe ambele laturi ale porții palatului şi numindu-le "zeul paznic".

Pe la mijlocul dinastiei Ming (1386-1644), a început să se dezvolte și tehnologia cromotipiei. Dinastiile Ming și Qing reprezintă perioada de apogeu a gravurii în lemn dedicate Anului Nou chinezesc. Temele acestor gravuri reprezintă mai mult zeul paznic, lei, copii, zeul averii, animale și flori. În zilele noastre, tablourile tradiționale dedicate Anului Nou se mai practică sub forma moștenirii culturale intagibile în Yangliuqing din Tianjin, Wuqiang din provincia Hebei, Weifang din provincia Shandong și Taohuawu din provnicia Jiangsu. Primul muzeu specializat, "Muzeul de Tablouri dedicate Anului Nou", se află în Wuqiang, provincia Hebei.

Tablourile tradiționale dedicate Anului Nou sunt realizate prin mai multe proceduri. Mai întâi, desenele trebuie gravate în lemn, apoi imprimate de mai multe ori, prin cromotipie, adăugându-se culori, în funcţie de clișeul de bază obținut prin prinderea desenelor liniare.