Există o povestire legată de acest obicei care spune că Împăratul Jadului a fost ofensat de oameni de pe Pământ. De aceea, el a hotărât să își trimită armata pentru a arde totul. Însă, un zeu bun la inimă și-a riscat viața şi a transmis vestea oamenilor, spunând-le să facă focuri și lampioane, astfel încât Împăratul din rai să aibă impresia că cei de jos sunt incendiați. Oameni au ascultat sfatul zeului și astfel au evitat un război catastrofal.
În perioada Dinastiilor Ming și Qing, familia imperială vedea în Festivalul Lampioanelor un moment festiv extrem de însemnat. Toate incintele din Orașul Interzis erau decorate cu lampioane, iar funcționarii de stat primeau zilele libere între 14 și 16 ianuarie, potrivit calendarului agricol. Oameni de rând din Beijing sărbătoreau și ei între zilele de 13 și 17, având cinci zile și cinci nopți de petrecere.
În Beijing se găseşte o stradă numită Dengshikou, plină cu magazine în care se vindeau în perioada Dinastiei Ming lampioane. Pe lângă aceasta, se găseeau și câteva târguri de lampioane unde se admirau şi comercializau lampioane.
Dat fiind că originea Festivalului Lampioanelor are legătură cu taoism, în ziua festivalului, de 15 ianuarie, călugări taoiști nu aveau voie să consume carne. La rândul lor, femeile traversau un pod pentru a înlătura bolile, iar cele măritate și fără copii mergeau la Poarta Zhengyang unde se găsea o ușă uriașă cu cuie, unde se rugau pentru procreere.
Cu acest prilej erau organizate şi alte activități, precum dansuri ale leului și dansuri pe picioroange.
][ 
