Se spune că la sfârșitul Dinastiei Xijin (266-316), locuitorii etniei han aflaţi pe cursul Fluviului Galben se aflau în proces de migrare în provinciile sudice Fujian, Jiangxi și Guangdong, pentru a se feri de conflictele militare. Aceste grupuri de oameni au fost denumiţi de localnici drept populaţia "kejia", care au lăsat moştenire până în zilele de azi propriile obiceiuri și tipuri de construcții.

Locuitorii kejia din Fujian se găsesc în principal în vestul provinciei. Construcția tipică kejia este o clădire colectivă de mare amploare, realizată din pământ, cu forme rotundă, pătrată sau petagonală, având rol de apărare.

Construcția se distinge prin dimensiunea impresionantă. O clădire obișnuită are un diametru de peste 50 de metri, 3-4 etaje, cu mai bine de 100 de încăperi care pot cuprinde 30-40 de gospodării sau 2-300 de persoane. O construcție de acest tip, de mare dimensiune, cu forma rotundă, are un diametru de 70-80 de metri, 5-6 etaje, 4-500 de camere și poate găzdui 7-800 de persoane.

Din perspectivă istorică și arhitectonică, asemenea construcție este un model defensiv care asigură securitatea unei familii. Construcția are în zona centrală sala ancestrală, care este considerată centrul spiritual al familiei. În jurul sălii sunt încăperile ocupate de vârstnicii familiei, camerele exterioare fiind ocupate de ceilalți membri ai familiei.