Cântăreaţa de gradul I la nivel naţional, Qu Yun

Qu Yun predă elevilor cântece populare ale etniei Oroqen.

Dragi prieteni, ceea ce aţi auzit este un cântec al naţionalităţii oroqen, interpretat de o grupă de elevi de clasa a II-a din şcoala Alihe nr.3, aflată în Qi-ul Oroqen al Regiunii Autonome Mongolia-Interioară, iar cântăreaţa principală fiind actriţă naţională de gradul I, care a ieşit la pensie, îi învaţă în prezent gratuit pe copii să interpreteze cântecele naţionalităţii Oroqen. În minutele următoare, vă invit să ascultaţi povestea lui Qu Yun.

Având o voce răsunătoare, Qu Yun a trecut la vârsta de 18 ani examenul stabilit de mica echipă culturală şi artistică „Lăstărişul roşu" din Qi-ul Oroqen şi a devenit actriţă, ocupându-se de prezentarea programelor de cântece, pentru păstorii şi ţăranii de pe stepă. În următorii 42 de ani, ea a interpretat numeroase cântece ale naţionalităţii Oroqen şi a câştigat o mare popularitate pe stepa Mongolia Interioară. În 2014, Qu Yun a devenit pensionară. Dar ea nu şi-a închipuit niciodată că va fi şi mai ocupată, cu repetiţiile pentru spectacole, crearea de noi piese muzicale şi cu predarea gratuită pentru elevii din şcolile primare.

Lui Qu Yun îi plac foarte mult elevii săi. Ea spune că elevii săi sunt foarte inteligenţi şi pot să ţină minte toate melodiile şi versurile cântecelor cu multă uşurinţă. „Înalţii munţi ai Marelui Xing'an ", cântecul pe care l-aţi ascultat la începutul emisiunii de astăzi, elevii l-au reţinut după ce au ascultat-o pe ea interpretându-l doar de câteva ori. Iată ce a declarat Qu Yun.

„Elevi au foarte bune simţuri muzicale şi sunt foarte deştepţi. Data trecută am predat copiilor din clasa a III-a din acest gimnaziu, iar de această dată, celor din clasa a II-a. I-am învăţat astăzi câteva cântece pentru copii ale naţionalităţii Oroqen. Mai întâi, a trebuit să-i învăţ pe dascălii lor, apoi, pe copii."

Naţionalitatea Oroqen este una din minorităţile naţionale cu cea mai mică populaţie din China, trăind în principal în pădurile de pe Munţii Marele Xing'an din nord-estul Chinei. De-a lungul anilor, ei şi-au câştigat existenţa prin vânat.

Echipa culturală şi artistică „Lăstărişul roşu" aduce programe artistice la iurtele păstorilor şi ţăranilor. De aceea, chiar din 1972, când a fost încorporată de către echipă, Qu şi-a dedicat toată cariera profesională prestării serviciilor pentru păstori. Ea a prezentat cu multă seriozitate fiecare program, indiferent câţi spectatori erau de faţă. Totodată, Qu Yun şi-a dedicat multă energie cercetării muzicii naţionalităţii Oroqen, colecţionând, aranjând şi traducând aproape 60 de cântece ale acestei etnii.

În 2014, când Qu Yun a ieşit la pensie, i-a venit o nouă idee. Ea a zis:

„În ultima vreme, mi-am dat seama că am lucrat în aceşti peste 40 de ani, doar ca actor în interpretarea cântecelor naţionalităţii Oroqen. Am interpretat şi câteva cântece ale altor naţionalităţi. Anul trecut, mi-a apărut brusc o nouă idee. De aceea, am spus liderilor Qi-ului nostru despre planul meu."

Ideea se referă pur şi simplu la predarea cântecelor populare ale etniei Oroqen pentru copii. Surprinzător, propunerea ei s-a bucurat de un mare sprijin al autorităţilor locale. Qi-ul a alocat bani pentru achiziţionarea unui pian pentru profesoara Qu, aranjând o sală de curs specială pentru ea. Qu a zis:

„A trecut peste un an de când am deschis acest curs. Am zece elevi. Cel mai mic are cinci ani, cel mai mare, doar zece ani. Toţi sunt de naţionalitate Oroqen. Ei au învăţat şase cântece ale etniei noastre."

Există o diferenţă între cele două tipuri de cursuri. La şcoala Alihe, în care niciun elev nu este de etnie Oroqen, Qu doreşte să-i facă să simtă farmecul muzicii populare. Este un fel de popularizare muzicală în rândul copiilor. Iar la cursul destinat copiilor de etnie Oroqen, Qu predă la început limba Oroqen pentru adâncirea sentimentelor lor faţă de această etnie. Totodată, copiii învaţă şi teoria fundamentală a muzicii, admiră frumoasele cântece ale naţionalităţii Oroqen şi învaţă chiar dansuri populare ale etniei Oroqen. Cele două feluri de cursuri dispun însă şi de un specific comun: nu cer taxe şcolare de la elevi.

Munca îi răsplăteşte întotdeauna pe cei care au dat dovadă de multă trudă. După un an de studii, cei zece elevi mici ai săi au putut să urce pe scenă. Ei au prezentat un program la un spectacol ţinut la Hohhot. Datorită acestei reprezentaţii, Qu Yun a avut noi câştiguri. Ea a spus:

„Programul nostru a mişcat tare mult autorităţile, care vor să sponsorizeze deschiderea unui curs de predare a cântecelor etniei Oroqen, nu doar pentru elevii minorităţii Oroqen, ci şi pe cei de alte peste zece minorităţi din regiune. Fiecare curs admite 30 de studenţi."

Sponsorul este Universitatea de Comerţ din Mongolia Interioară, care doreşte ca şi mai mulţi elevi şi studenți să poată învăţa cântecele populare ale naţionalităţii Oroqen.

Profesorul Qu crede că roadele învăţământului nu se văd decât după zece, douăzeci de ani, sperând că aceşti copii vor avea beneficii din învăţarea cântecelor populare şi vor deveni şi ei moştenitori ai culturii etniei Oroqen.