Preşedintele Chinei, Xi Jinping, a propus iniţiativa făuririi de către ţările din Asia şi Europa a proiectului „Un drum al mătăsii, o centură economică", iniţiativa câştigând aprecierile tuturor statelor din zonă. Totuşi, deşi acest itinerar comercial care leagă cele două continente are o istorie de peste 2100 de ani, denumirea de „Drumul Mătăsii" a fost dat de către germanul Ferdinand Freiherr von Richthofen. Cum s-a format itinerarul pentru drumul mătăsii? Care au fost principalele mărfuri comercializate pe traseul acestui drum?

Potrivit descrierilor savantului german Ferdinand Freiherr von Richthofen, drumul mătăsii era un coridor pentru comerţul de mătase între China şi Asia Centrală şi China şi India, la sfârşitul primului secol î.e.n. şi începutul erei noastre.

În amintirile chinezilor, drumul mătăsii este strâns legat de relaţiile Dinastiei Han (202 î.e.n. – 220) cu regiunile vestice. Acum 2100 de ani, Zhang Qian, renumitul diplomat, călător şi explorator din dinastia Han, a vizitat de două ori Asia Centrală, în calitate de ambasador al păcii şi prieteniei, deschizând astfel poarta Chinei pentru schimburile prieteneşti cu ţările din Asia Centrală, exploatând de asemenea şi un traseu care străbate traiectoria Est-Vest şi leagă Europa de Asia, traseu cunoscut ulterior drept "Drumul Mătăsii".

În legătură cu perioada formării acestui traseu, Yang Lin, directorul Departamentului pentru cercetări arheologice al Muzeului Naţional din China, a arătat că acesta trecea prin regiunea chineză Xinjian şi hinterlandul din Asia centrală, ajungând în locuri mai îndepărtate. Acest traseu a jucat un rol important în conectarea civilizaţiilor din Occident şi Orient încă dinaintea dinastiei Han de Vest (202 î.e.n.- 8 e.n.).

„Mai mulţi savanţi au prezentat noi dovezi, potrivit cărora chiar înainte de exploatarea drumului mătăsii de către dinastia Han de Vest, existaseră multe schimburi culturale, ca de exemplu, grâu, cai, vehicule aduse din Vest în Est. Există şi alte trăsături ale culturii din Orient regăsite în culturile din Occident. Tehnologia metalurgică a fost răspândită nu numai dinspre Vest spre Est, ci şi din Nord în Sud. De aceea, cred că drumul mătăsii s-a format încă în epoca bronzului, mai devreme decât presupunem noi."

În urma unor studii, cercetător la Institutul de Cercetare a Literaturii Străine din cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale din China, Ye Shuxian a constatat că mătasea nu era chiar principala marfă ce se comercializa pe drumul antic al mătăsii. Mătasea chinezească exportată prin acest traseu a avut o influenţă profundă asupra lumii din Occident. Denumirea de „Drumul Mătăsii" este o exprimare lingvistică a occidentalilor.

„Din epoca modernă, străinii au intrat în China pentru explorări, descoperind în coridorul Hexi un traseu care ducea spre Asia Centrală, Asia de Vest şi Europa. Denumirea de „Drumul Mătăsii" aparţine străinilor, aceasta fiind şi o reprezentare a dreptului de a vorbi. În ultimii zece ani, am efectuat zece expediţii pentru a cunoaşte problemele legate de formarea drumului mătăsii şi denumirea acestuia. Am constatat că exista un efect de domino între cele patru lucruri: jad, cal, budism şi mătase. Primele trei constituiau obiecte pentru import, iar ultimul, mătasea, era pentru export."

Drumul mătăsii avea în istorie trei itinerare: cel din sud, cel de mijloc şi cel din nord, dintre care cel din nord care trecea prin Munţii Tianshan era cel mai cunoscut. Itinerarul din sud era cel mai dificil, pentru că trecea prin marginea de sud a deşertului Taklimakan, regiunile Hetian, Kashi, traversând Munţii Kunlun şi Podişul Pamir, ajungând în Pakistan, Afghanistan şi India. Yang Lin, directorul Departamentului pentru cercetare arheologică al Muzeului Naţional din China, a arătat că acest traseu era principala cale de pătrundere a religiilor în China, din istorie, având o mare valoare pentru cercetarea arheologică.

„De pildă, zoroastrianismul, budismul, mai ales budismul tibetan au pătruns în China prin acest itinerar, din India şi Pakistan în Xinjiang şi Tibet. Aşa că, din acest punct de vedere, drumul mătăsii nu numai că făcea legătura între Vest şi Est, dar şi schimburile culturale dintre Nord – Sud."

De-a lungul istoriei, popoarele din diferite state au scris în comun capitole de prietenie strălucitoare. Odată cu dezvoltarea rapidă a relaţiilor dintre China şi ţările din Europa şi Asia, drumul antic al mătăsii prinde noi vitalităţi. Iniţiativă privind „o centură, un drum" promovează la un nou nivel istoric cooperarea reciproc avantajoasă între China şi ţările europene şi asiatice. În opinia lui Wu Xinhua, şeful echipei de cercetare arheologică din Xinjiang de pe lângă Academia de Ştiinţe Sociale din China, iniţiativa de cooperare „o centură, un drum" reprezintă un produs comun de bună calitate oferit de China lumii. China are intenţia de a moderniza acest traseu antic care a suportat comerţul global din antichitate şi a creat un mediu-soft cultural corespunzător.

Wu Xinhua este de părere că Xinjiang a fost prosperă în istorie datorită poziţiei geografice, aflându-se în „intersecţia" civilizaţiilor Occidentală şi Orientală. În prezent, această regiune rămâne zona-nucleu a strategiei „o centură, un drum" şi va avea o largă perspectivă de dezvoltare.

„Kashi, Hetian, Tupan şi Kuqa din Xinjiang erau în antichitate oraşe comerciale de importanţă mondială, unde circulau produse culturale şi mărfuri de prima clasă, precum Singapore, Tokyo din Japonia, Beijing şi Shanghai din China şi New York din SUA de astăzi. În strategia „o centură, un drum", Xinjiang este o regiune extrem de importantă. Oare putem regăsi prosperitatea de altădată a Drumului Mătăsii? Cred că există oportunităţi şi speranţe. Totul depinde de eforturile tuturor cetăţenilor chinezi, mai ales a locuitorilor din Xinjiang."