Familia noului născut începe să primească de dis-de-dimineaţă oaspeţi cu care aduc daruri, unii venind de departe. Toţi, în afară de bunicul din partea mamei, trebuie să ajungă înainte de prânz. Bunica din partea mamei trebuie să aducă cele mai multe daruri, precum carne de porc, orez vâscos, ouă, pânză, bumbac, peşte, bijuterii din argint, două plapume, o pereche de cutii sau toalete. Bunica trebuie să asigure şi jumătate din produsele necesare pentru banchet.
Locuitorii de etnie Dong cred că nu trebuie pregătite haine pentru bebeluş înainte de naşterea acestuia. Copilul nou născut este ţinut de obicei în haine vechi, fiind îmbrăcat cu haine noi după ceremonie. Femeile din familia mamei copilului sunt cele mai ocupate în timpul ritualului, deoarece trebuie să facă haine şi să ţină pe rând copilul în braţe, şi să-l binecuvânteze. După ce îmbracă bebeluşul în costum tradiţional, tinerii din partea tatălului invită cântând mătuşile copilului să dea un nume acestuia. Răspunsul dat de mătuşi este dat tot prin cântec. Numele bebeluşului este stabilit după consultări şi anunţat de bunica din partea mamei. Toate versurile sunt improvizate.
Banchetul începe la orele prânzului. Oaspeţii consumă pe rând, ouă, ceai şi diferite feluri de mâncare. După cină, invitaţii cântă pentru copii în semn de urare. La plecare, femeile trebuie să ducă cu ele o bucată de carne cu multă grăsime, gest care sugerează că bucatele pregătite au fost atât de multe încât nu au fost consumate complet, fiind duse şi acasă. Carnea rămasă trebuie repartizată a doua zi fetelor din vecinătate, pentru ca acestea să se bucure de vestea bună.