Regizorul chinez Chen Hongwei

În aceste zile, filmul românesc a atras încă o dată atenţia lumii. Lungmetrajul "Bacalaureat", în regia lui Cristian Mungiu, a câştigat, în 22 mai, premiul pentru regie la cea de-a 69-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes, cel mai important festival de film din lume. Acest film s-a bucurat de aprecierea multor cineaşti, jurnalişti şi spectatori din diferite ţări, datorită intrigii palpitante, cadrelor reale şi desăvârşite şi tehnicii interpretative a actorilor. A fost calificată drept una din cele mai competitive pelicule pentru premiul Palme d'Or.

La Festivalul de la Cannes, în afară de "Bacalaureat", "Câini", primul lungmetraj al regizorului Bogdan Mirică, a obţinut Premiul criticii - FIPRESCI la secţiunea Un Certain Regard. Filmul "Sierranevada", în regia lui Cristi Puiu, a fost inclus în selecţia oficială.

În cadrul celei de-a şasea ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Beijing (BJIFF), organizat luna trecută, lungmetrajul alb-negru "Aferim!", în regia lui Radu Jude, a câştigat premiul "Templul Cerului" pentru Cea mai bună imagine. În timpul BJIFF, Institutul Cultural Român de la Beijing a deschis Cinemateca Românească, ce caută în prezent posibilităţi pentru ca mai multe filme româneşti să fie proiectate la Centrul de Arhive Cinematografice din China. În 21 mai, la Cinemateca Românească a fost proiectat filmul artistic „Orient Express" în regia lui Sergiu Nicolaescu.

Toate aceste veşti bune dau un mare imbold promovării filmului românesc în China şi întăririi schimburilor cinematografice între cele două state. Am invitat recent câţiva regizori şi spectatori chinezi să ne împărtăşească opiniile despre filmul românesc din noul secol.

Printre ei, se numără şi Chen Hongwei, tânăr regizor al cunoscutei companii de producţie de seriale şi filme "New Classics Media", asistent al regizorului Chen Kaige, unul din cei mai renumiţi regizori din China. Acest tânăr regizor promiţător, născut în anii '80, a obţinut, în 2014, titlul de master în cinematografie la Universitatea de Comunicare din China, fiind anterior licenţiat în limba şi literatura română la Universitatea de Studii Străine din Beijing. Graţie învăţăturii universitare, îl interesează foarte mult filmul românesc.

Deşi este foarte ocupat cu filmările în diferite localităţi, a vizionat în aprilie prin intermediul website-urilor video filmul "Aferim!", auzind că acesta a intrat în selecţia oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Beijing. Într-un interviu acordat redacţiei române a Radio China Internaţional, Chen a vorbit despre impresiile sale vizavi de această producţie.

"Este un film cu costuri mici de producţie. Din punctul de vedere al formei de expresie, cred că aparţine filmului road movie. La această producţie, sunt reflectate conflicte între diferite naţionalităţi şi religii din secolul XIX. Traversând o regiune imensă, poliţistul şi fiul său reuşesc să-l prindă pe ţiganul rob dorit de stăpânul lui. Probabil, greutatea de înţelegere a acestui film este cauzată de stilul personal puternic al regizorului. În primul rând, este un film alb-negru, un tip de film turnat foarte rar de către regizorii actuali. Graţie marelui contrast dat de filmarea alb-negru, filmul de acest gen impune spectatorilor un mare şoc vizual. În acelaşi timp, regizorul Radu Jude a folosit multe teleobiective şi a evitat, cât a putut, planurile detalii despre personaje. Cred că el credea că astfel, spectatorii vor menţine o atitudine obiectivă şi calmă în timpul vizionării acestui film. Într-o anumită măsură, vrea să împingă spectatorii afară din film şi să arunce o privire restrospectivă, distantă, asupra istoriei de acum 100 de ani."

Un alt film românesc care-i place tare mult regizorului Chen Hongwei este "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" , în regia lui Cristian Mungiu, care a luat în 2007 premiul Palme d'Or. Chen crede că "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" şi "Aferim!" au multe similarităţi.

"Ele au fost produse cu cheltuieli mici şi redau aspecte mărunte din istoria României, însă prin care sunt înfăţişate profunde suferinţe din istoria acestei naţiuni. La "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", regizorul şi cameramanul au recurs la un limbaj audio-vizual foarte calm şi obiectiv, au încercat să împingă spectatorii afară din film. Ei sperau astfel ca spectatorii să poată reciti epocile istorice redate în film în calitate de observatori şi să tragă propriile lor concluzii. Nu ştiu dacă este o metodă folosită des de către cineaştii români contemporani, care nu atrag spectatorii prin aspectele subiective şi sentimentale ale regizorului, ci dau spectatorilor fragmente istorice fără niciun ascunziş şi le lasă să vadă dacă pot accepta sau nu o asemenea realitate. Eu apreciez foarte mult această metodă."

El susţine că specificul naţional al filmului românesc merită să fie învăţat de către cineaştii chinezi.

"Am văzut că cineaştii români s-au străduit să nareze în modul lor naţional şi în limba lor maternă, istoria României. Acesta lucru aduce multe sugestii pieţei cinematografice chinezeşti de astăzi. Cât de multe elemente chinezeşti sunt cuprinse în filmele chinezeşti foarte căutate în ultimii ani? Indiferent că este vorba despre forma de expresie, structura scenariului sau sentimentele personajului, se foloseşte stilul Hollywood la multe filme chinezeşti. La decor, desen artistic şi limbajul audio-vizual, sunt greu de găsit elemente chinezeşti. Se pare că spectatorii chinezi s-au obişnuit să accepte frecvent conţinutul occidental într-un film chinezesc. De aceea, aştept ca cineaştii chinezi să înveţe de la cei români şi să reflecte mai multe elemente naţionale în filmele lor şi să nu fie doar studenţi ai companiei Hollywood."

În ce priveşte propunerile pentru întărirea schimburilor cinematografice chino-române, regizorul Chen speră că tot mai mulţi cineaşti chinezi vor filma în România graţie peisajului său nemaipomenit şi costului mic de producţie.

"Costurile de filmare din China rămân foarte mari. Din câte ştiu eu, regizorul chinez de faimă mondială Zhang Yimou a filmat unele cadre din filmul său "House of Flying Daggers" în ţări est-europene, având în vedere politica fiscală preferenţială şi peisajele frumoase din aceste state. România dispune de condiţii foarte bune pentru filmare, cum ar fi Delta Dunării, pădurile de stuf, clădirile vechi din Transilvania. Sper că şi mai multe echipe de filmare chineze vor filma în România. Sunt convins că guvernul României va acorda cineaştilor străini şi mai multe facilităţi fiscale şi de filmare preferenţiale."

Aşa cum a menţionat Chen Hongwei, România dispune de studiouri profesioniste, un fond de coproducţie, o politică de taxare preferenţială şi alte condiţii favorabile cineaştilor străini care doresc să filmeze în această ţară frumoasă. Dar, după regizorul Chen, filmarea în ţara cealaltă reprezintă doar primul pas de colaborare. Cooperarea mai profundă în ce priveşte fondurile, actorii şi cineaştii presupune un drum lung de parcurs. El a enumerat unele aspecte puțin nefavorabile schimburilor cinematografice chino-române:

"Piaţa cinematografică chineză încă nu este foarte deschisă către exterior. Principala piaţă-ţintă a filmului chinezesc o constituie cea internă, nu cea externă, pentru că încasările din ţară ar satisface în prezent nevoile cineaştilor chinezi, şi cele din ţări străine nu au prea multă atracţie. Pe de altă parte, limbajul audio-vizual şi conţinutul redat de multe filme chinezeşti sunt greu de acceptat de către spectatorii occidentali. Pentru cineaştii români, dacă filmele lor conţin prea multe elemente naţionale, ar exista o barieră de înţelegere pentru spectatorii străini, care nu cunosc foarte bine cultura şi istoria poporului român".

În ciuda acestei situaţii ce îngreunează puţin schimburile chino-române în domeniul cinematografiei, Chen Hongwei crede că există o largă perspectivă de colaborare din multe puncte de vedere. Un motiv important rezidă în faptul că în ultimii zece ani, în România au apărut destul de mulţi regizori şi cameramani de faimă mondială. Chen a exprimat speranţa ca aceştia să se poată implica într-o piaţă cinematografică mai largă şi că vor căuta oportunităţi să colaboreze cu regizori chinezi de prestigiu.

"Urez un călduros bun venit colaborării dintre regizorii profesionişti chinezi şi români. Ei pot să realizeze împreună filme cu percepţii culturale acceptabile ambelor naţiuni. China şi România au unele similarităţi istorice. Sunt convins că cineaştii din cele două ţări se pot înţelege foarte bine în timpul filmărilor."