Tibetanii, la fel ca şi chinezii de etnie han de altădată, îşi doresc mai mult să aducă pe lume băieţi decât fete, însă nu este o preferinţă evidentă. În a 3-a zi de la naşterea copilului, rudele şi prietenii vin să sărbătorească, gestul având semnificaţia de a înlătura din casă tot ce este rău. Oaspeţii oferă mamei şi copilului un hada, o bucată de pânză albă care sugerează fericire şi respect, un pahar cu vin şi o ceaşcă cu ceai. Ei îl binecuvântează pe bebeluş, urându-i longevitate şi fericire. Apoi, oferă daruri părinţilor copilului.

La ţară, familia în care bebeluşul a venit pe lume trebuie să facă o grămadă cu pietriş. Pietrişul trebuie să fie de culoare albă dacă micuţul este băiat. Dacă este fetiţă, culoarea pietrişului nu mai contează, trebuie doar să ardă crengi de pin şi brad lângă acesta. Oaspeţii care vin pentru a sărbători momentul trebuie să pună nişte făină deasupra pietrişului şi a lemnului ars, după care au voie să intre în casă.

În regiunile populate de tibetani din provinciile Gansu şi Qinghai, oamenii nu au voie să viziteze bebeluşul numai când acesta împlineşte o lună de la naştere. Înainte să intre în casa gazdei, oaspeţii trebuie să treacă peste un foc pus la intrarea în curte, ca să nu aducă ceva rău cu ei. În Shigatse, femeilor însărcinate le este recomandată carnea de vită, deoarece se crede că aceasta ajută la păstrarea sarcinii, iar femeile care au născut trebuie să consume de asemenea carne de vită pentru ca organismul să-şi recapete echilibrul. O femeie însărcinată nu are voie să ţină un bebeluş în braţe, un asemenea gest fiind considerat a duce la amânarea apariţiei primului dinte al bebeluşului. Mama micuţului nu are voie să stea în curent şi să mănânce alimente tari.