Membrii etniei dong sunt răspândiţi în provinciile Guizhou, Hunan şi în Regiunea Autonomă Guangxi, majoritatea fiind în Guizhou. În trei judeţe din sudul acestei provincii sunt concentraţi cei mai mulţi membri ai etniei. Ei îşi construiesc casele pe pante şi chiar pe apă. Unele locuinţe sunt făcute în orezării şi sunt susţinute de doar câţiva stâlpi, oamenii locuind la primul nivel aflat deasupra gospodăriei în care cresc animale sau a apelor în care cresc peşti. De obicei, hambarele din lemn sunt construite pe iazuri, pentru ca orezul să fie departe de umezeală, incendii şi şoareci. Un sat tipic etniei dong are trei construcţii importante: o pagodă, un pod şi o scenă.

Pagoda poartă numele de "Pagoda tobei". Etnicii dong ridică o asemenea pagodă în centrul satului, fiind inspiraţi de brazi, pe care îi denumesc copacii care dau umbră. De aceea, pagoda are o formă asemănătoare unui brad uriaş. În absenţa unei pagode, majoritatea activităţilor erau desfăşurate în jurul unui brad.

Pagoda este locul unde se desfăşoară cel puţin zece activităţi publice, precum întrunirile şi şedinţele, rezolvarea divergenţelor, alarmarea, cântările, odihna, dansul, păstrarea instrumentului muzical lusheng şi conservarea cornului de bou. În cele peste 400 de pagode din provincia Guizhou, cea mai mare, veche şi sofisticată este aceea din satul Zengchong care are o înălţime de peste 20 metri.

Locuitorii etniei dong sunt răspândiţi în principal pe Fluviul Duliu, unde ponderea de acoperire forestieră este destul de mare, până la 75%. Locuitorii dong sunt mari iubitori de pădure naturală, având propriile regulamente de protejare a acesteia, dar şi multe obiceiuri legate de protecţia vegetaţiei. În lunile februarie şi martie ale calendarului tradiţional agricol, cei vârstnici cumpără pomi tineri pe care îi plantează, iar cei tineri dăruiesc pomi tineri ca semn de dragoste. Un obicei şi mai interesant îl reprezintă faptul că, la naşterea unui copil într-o gospodărie, toţi membrii satului trebuie să planteze 100 de brazi.

O altă construcţie specială este podul acoperit. Acest tip de pod constituie un loc de odihnă care protejează de ploaie şi vânt. De aceea, este denumit şi podul de ploaie şi vânt. Dat fiind că multe poduri sunt sculptate cu motive diverse, acestea sunt numite şi poduri sculptate.

Scena teatrului etnic dong nu poate lipsi dintr-un sat, unele sate mari având chiar şi patru sau cinci scene, toate amplasate în centrul comunităţii.

Scena este construită din lemn de brad, acoperită cu coajă de brad sau ţigle. Pe mijlocul acoperişului sunt pictaţi doi dragoni care se joacă cu o minge, în timp ce marginea acoperişului este ridicată, având sculptate păsări şi peşti. Scena are o lăţime de 14 metri şi o adâncime de 7-8 metri, cu o poartă de intrare şi una de ieşire, pe fundal. Pe faţada scenei sunt pictate sau sculptate diverse motive specifice comunităţii precum dragoni şi păsări phoenix, poveşti ale personalităţilor sau reprezentări ale faunei şi florei. Însă, multe dintre scene sunt construite pe iazuri, unde sunt ferite de incendii.