Această tehnică de vopsire se numeşte "tye dying" şi constă în vopsirea materialului prin împachetarea şi legarea în diferite forme. Tehnica datează de peste 1.600 ani şi se crede că a fost transmisă de la zei.
Procedura de vopsire cuprinde trei etape: împachetarea, înmuierea şi uscarea. În primul rând se alege materialul, o bucată de pânză din bumbac, pe care este imprimat motivul. Apoi pânza se împachetează aşa încât partea cu motivul să fie cuprinsă într-un nod. Apoi, se pune materialul în apă cu vopsea, procesul trebuind repetat de mai multe ori. La final, materialul vopsit se spală, partea cuprinsă în nod rămânând albă. Deocoperirile arheologice de la Zhoucheng au adus o serie de dovezi ale acestei meserii străvechi, motiv pentru care mulţi localnici continuă să se ocupe cu vopsitul.
Produsele vopsite variază de la pânze pentru costume, feţe de masă, lenjerii de pat, perdele, protecţii pentru obiectele electrocasnice, la batiste şi pânze de artizanat, motivele diferind în funcţie de mărimea şi forma materialului.
Cele mai frecvente motive reprezintă plante, animale şi peisaje: crizanteme, lalele, fluturi, peşti, pasărea phoenix dar şi caractere chinezeşti cum ar fi fericire şi longevitate.
Vopseaua folosită de localnicii din Zhoucheng este produsă în principal din plante, aceasta trebuind ţinută într-un butoi din lemn de pin deoarece pinul nu deteriorează vopseaua. Un asemenea butoi poate fi folosit cel puţin zece ani.
][ 
