Givanildo Rodrigues de Paula este un pasionat de box Taijiquan, termen tradus înseamnă boxul perfecţiunii supreme, boxul Marelui principiu sau boxul ultimului adevăr. Givanildo este originar din orașul brazilian São Paulo. El a spus:

"De mult, când eram băiețel, am început să practic boxul Taijiquan la São Paulo, în Brazilia. Astfel am apucat să învăț filozofia chineză, cum ar fi Taoismul, și istoria Chinei. Acestea mi-au deschis o poartă spre tradițiile chinezești. În toată adolescența mea, am studiat boxul Taijiquan, mai exact stilul Chen."

În septembrie 2015 a ajuns în satul Chenjiagou din provincia Henan din centrul Chinei, locul de origine a stilului Chen. Acolo a început să învețe acest cunoscut stil al boxului Taijiquan, apărut la sfârșitul Dinastiei Ming (1368-1644). Deși a fost atras de mai mulți ani de cultura chineză, ceremonia de primire a unui discipol rus de către un maestru al boxului Taijiquan l-a impresionat foarte mult. Givanildo a spus:

"Chiar în a doua săptămână după sosirea mea în satul Chenjiagou, am participat la o ceremonie de primire ca discipol a unei rusoaice. Mi-a atras curiozitatea. Nu am văzut niciodată un asemenea ceremonial derulat chiar într-un templu destinat comemorării strămoşilor unui clan chinez. Eram foarte emoționat. Mi s-a părut că m-am întors în timpurile vechi ale Chinei. Din ziua respectivă, am hotărât să fiu și eu un ucenic, prin sârguința mea."

Atunci, Givanildo pracita zilnic, împreună cu colegii săi din diferite țări, boxul Taijiquan, în ciuda vântului sau ploii. El s-a împrietenit cu mulți iubitori de Taiji, fapt care i-a deschis o nouă lume. Grație staturii sale înalte și pielii puțin negre, prietenii din grupa de Taiji i-au dat numele chinezesc Chen Dahei. "Chen", ca nume de familie, a fost dat având în vedere că studia stilul Chen într-un sat în care locuiesc mulți decedenți ai creatorului stilului de box Taijiquan - Chen Bu. Prenumele Dahei, se referă la un om cu pielea neagră. Givanildo a fost foarte mulțumit de numele său chinezesc.

Aproape toți locuitorii satului Chenjiagou îl cunosc pe Givanildo, care are totdeauna zâmbetul pe buze. După exercițiile de dimineață, el se plimba mereu pe străduțele satului, se juca cu copiii mici, stea la taifas cu vecinii săi - oameni mai în vârstă care se plimbau cu el, sau cu negustorii de fructe, plăcinte sau mărunţişuri. Puţinele cuvinte și expresii de limba chineză însușite de el nu au afectat comunicarea cu sătenii.

"Satul Chenjiagou este mic și cu oameni simpli și drăguți. În ciuda barierei de limbaj, ne-am înțeles bine, penru că mi-am dat seamna chiar de acum zece zni, în prima vizită în China, că dorința puternică de dialog va ușura comunicarea. Vorbesc doar puțin limba chineză standard și nu pot vorbi dialectul din satul Chenjiagou. Totuși, în multe cazuri, un gest prietenesc și o expresie a ochilor ne-au ajutat să ajungem la o anumită înțelegere."

De fapt, viața din Chenjiagou era familiară pentru Givanildo, pentru că s-a născut într-un sat la fel de mic din nord-estul Braziliei. Apoi a predat gratuit arte marțiale și boxul Taijiquan în localităţile din apropierea Amazonului.

"Provin dintr-un mic sat din statul Alagoas, aflat în nord-estul Braziliei. Primii opt ani ai vieții i-am petrecut în acest sat. Bunicii și părinții mei sunt țărani. De aceea, în copilărie, m-am jucat pe câmpuri și i-am ajutat pe părinți la muncile agricole. Zilele petrecute în satul Chenjiagou m-au făcut să-mi amintesc mereu copilărie."

Viața lui Givanildo în satul Chenjiagou s-a derulat monoton, nici prea agitată, nici plictisitoare. Antrenamentele zilnice începeau la ora opt dimineața şi se încheiau seara, la cinci jumătate. Givanildo s-a gândit că ar trebuit să treacă unu, doi sau chiar mai mulţi ani pentru a fi recrutat discipol, dar nu a renunţat la visul său. Surprinzător, după doar trei luni de la începerea pregătirilor în China, a fost informat despre susținerea, doar pentru el, a unei ceremonii pentru accederea în postura de discipol. La aflarea veștii, Givanildo părea că totul este ireal, fiindu-i greu să creadă. Plin de emoție, simțea noua responsabilitate.

"Ceremonia s-a desfășurat după regula tradițională. A fost o clipă pentru jurământ în fața profesorului, care a devenit tatăl meu în practicarea boxului Taijiquan. Nu este doar o persoană care te pregăteşte. Poți să schimbi profesori, nu este nicio problemă. Dar tatăl, este pentru toată viața."

Profesorul lui Givanildo, Chen Ziqiang, este antrenor general al Școlii de Box Taijiquan din Chenjiagou și face parte din cea de-a 20-a generație a moștenitorilor stilului Chen. El a învățat din coplilărie diverse metode de box și lupte cu arme de Taijiquan alături de tatăl său, maestrul Chen Xiaoxing, fiind îndrumat de unchiul său, maestrul Chen Xiaowang. Mișcările sale se cacracterizează prin forţă mare și repeziciune, lipsit de ezitare. Din 2006 a acceptat peste 30 de discipoli. Majoritatea dintre ei sunt chinezi, alături de care au fost primiţi şi ucenici din Franța, Italia și alte țări. După numărul mic de discipoli, se poate înţelege că standardele sunt stricte. Chen Ziqiang a spus că cel mai important nu este nivelul artelor marțiale, ci morala.

"El este foarte harnic. Acum câteva zile a avut o diaree cam gravă, dar s-a întors la cursuri după ce s-a simțit mai bine. Respectă toți antrenorii și cunoaște bine cultura chineză. Prezintă după disciplinele școlare cereri de absență în puține cazuri, doar când a avut probleme. Deși nu vorbește bine chinezește, totuși, pot ghici sensul lui. E un bun elev."

În martie 2016, Givanildo și-a întrerupt temporar studiile și antrenamentele în Chenjiagou, reîntorcându-se în Brazilia, la Centrul Shaoshenghongwen, unde se predă boxul Taijiquan, artele marțiale, masajul și alte cunoștințe despre cultura chineză. Centrul a fost înființat de el. Oameni își pot îmbogăți cunoștințele despre China prin învățarea tehnicilor tradiționale de diferite categorii și prin diferite manifestări, precum proiectarea de filme chinezești și ținerea de prelegeri despre ceaiul chinezesc. Givanildo a susținut în martie o astfel de prelegere, împărtășind elevilor săi experiențele unice de o jumătate de an din Chenjiagou. Vorbind despre cel mai mare câștig al său în acest mic sat chinez, Givanildo a spus:

"Cred că pauza este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în aceste șase luni. Trăim într-o lume în care toţi concurează cu timpul. Trebuie să facem simultan diverse treburi, care de multe ori sunt prea multe, astfel încât îl uităm pe cel mai important pentru viața noastră. În urmă cu două luni, într-o zi când practicam boxul Taijiquan, am simțit brusc că am înţeles chintesența vieții. Boxul Taijiquan este o artă a pauzei, care îți permite să faci o mică pauză de câteva minute. În acest proces poți să-ți simți respirația și să te gândești mai clar. Astfel poți să organizezi mai bine firul gândirii pentru a lua decizii mai raționale. În Chenjiagou, totul merge încet, în ritmul și stilul propriu, dar cu o vitalitate impresionantă."