Cei patru zei marini apar pentru prima oară în consemnările istorice de acum peste 2.000 ani, denumirile urmând să fie date în perioada Dinastiei Tang. Ei domină apele estice, vestice, nordice şi sudice din jurul Chinei. Chinezii omagiază zeii marini pentru a fi protejaţi, această credinţă fiind răspândită de la locuitorii de coastă, la cei continentali.
În fiecare perioadă istorică, oameni din zona continentală chineză au adus jertfe zeului Mării Chinei de Sud, pentru a fi binecuvântaţi atunci când parcurg apele mării. Templul dragonului rege reprezintă de obice locul unde omul comunică cu zeul. Asemenea temple se găsesc în mai multe localităţi din provincia Hainan, în timp ce dansul dragonului este un obicei tradiţional transmis din generaţie în generaţie.
În fiecare an, de Festivalul Duanwu organizat în luna iunie, locuitorii din Hainan se spală în apele râurilor. Alţii consumă desertul Zongzi sau participă la concursurile bărcilor dragon. Obiceiul poartă denumirea de scăldare în apă a dragonului, deoarece se crede că zeul dragon călătoreşte în ziua festivalului pe ape, astfel încât toate devin sfinţite şi bune pentru sănătate. Dansul dragonului, care se practică la 15 august după calendarul agricol, este de asemenea un ritual local însemnat. În timpul acestuia, se aduc jertfe strămoşilor constând în cocoşi şi porci. Câţiva oameni se îmbracă în costume speciale având motive dragon, dansând şi imitând strămoşii în chemarea dragonului care se crede că asigură o viaţă îmbelşugată.
Credinţa în dragon are legătură şi cu dezvoltarea activităţilor comerciale intense pe drumul maritim al mătăsii din secolele XI-XII. Figura dragonului se regăseşte în denumirile de străzi, dar şi în motivele brodate pe plăpumi din Hainan.
][ 
