În noaptea dinaintea Sărbătorii Primăverii, oamenii nu aveau voie să doarmă, ci se aşezau în jurul vetrei, stăteau de vorbă până se făcea ziuă. Obiceiul are o istorie de aproape 2.000 ani şi devine în perioada dinastiilor Sui şi Tang un obicei practicat în întreaga Chină. În perioada dinastiilor Ming şi Qing, în Beijing, toţi membrii unei familii se aşezau în acea noapte la masă, gustând din specialităţi culinare şi băuturi alcoolice, cu lumânări care nu se puteau stinge până când se făcea ziuă. Se spune că oamenii se rugau printr-un asemenea gest la sănătate şi longevitate. În zilele noastre, chinezii nu mai stau nedormiţi toată noaptea, ci numai până la ora 12.

Obiceiul avea două elemente care nu au lipsit niciodată: lemnele de ars şi lumânarea. Arderea lemnelor are origine în ritualuri practicate în perioada istorică primitivă pentru înlăturarea răului. O familie, indiferent în ce condiţii economice se afla, trebuia să ardă în noaptea dinaintea Sărbătorii Primăverii lemne pentru a se ruga la un an nou mai bogat. O altă vorbă spune că era un animal sălbatic care ataca oamenii în noaptea dinaintea anului nou. Oamenii dădeau foc lemnelor şi atârnau lampioane cu lumânări ca să îndepărteze animalul răutăcios. Beijinghezii ardeau de obicei lemne de pin, iar locuitorii din unele localităţi din provincia Shaanxi ardeau ierburi uscate. În judeţul Yu din provincia Hebei, arderea lemnelor se face după spectacolul cu petarde. Unii se încălzesc lângă flacără deoarece se consideră că aceasta le înlătură bolile, iar alţii încălzesc la foc colţunaşi şi îi mănâncă, cu gândul că nu se îmbolnăvesc în următorul an.