Etnia Hui şi-a început existenţa în secolul 14, spre sfârşitul dinastiei Yuan şi începutul dinastiei Ming. Primii locuitori Hui din China erau musulmanii care au provenit din Asia Centrală şi de Vest. Ei menţin şi în zilele noastre unele obiceiuri culinare deosebite, cu influenţe însă regionale, religioase şi istorice.

În primul rând, locuitorii Hui s-au adaptat la obiceiuri culinare ale zonelor unde s-au stabilit, dar cu modificări la ingrediente şi metode de gătit. De exemplu, specialităţile islamice cele mai cunoscute din nordul ţării noastre, cele opt castroane, au suportat modificări de la specialităţile localnice "Cele opt castroane şi cele patru farfurii". Cele opt preparate ale locuitorilor Hui sunt un castron cu carne de vită sau oaie, unul cu carne de pasăre, unul cu chifteluţe din carne de vită sau oaie, unul cu alge fierte, unul cu brânză de soia, unul cu crin, unul cu varză chinezească, unul cu măruntaie de vită sau oaie. Locuitorii Hui nu fierb carnea şi măruntaiele de vită sau oaie cu sare şi sos de soia, dar pun alte condimente.

Există şi alte specialităţi culinare care se gătesc doar cu diferite ingrediente. Un exemplu în această privinţă o reprezintă plăcinta Jingdong, o mâncare trandiţională din zonele de est ale municipiului Beijing. Locuitorii etniei Han din asemenea zone fac din carnea de porc plăcintă, iar etnia Hui o pregătesc din carne de vită sau oaie.

În unele regiuni, locuitorii Hui au preluat direct din specialităţile localnice, fără să schimbe ingredientele şi metodele de preparare. Un exemplu este Shaobing, un aluat din făină din nordul ţării noastre.

Unele mâncăruri cu specific Hui au ajuns cunoscute şi în rândul locuitorilor Han. De exemplu, carnea de vită preparată cu sos de soia, burta de vită şi de oaie preparată de bucătarul Feng, carnea de raţă a restaurantului Xi Lai Shun. Unii bucătari de etnie Hui au dezvoltat în ultimii ani şi preparate din fructe de mare care sunt agreate atât de gurmanzii chinezi, cât şi de cei străini.