Vârful Khaba Dkarpo, înconjurat de alte vârfuri înzăpezite, este considerat cel mai important membru al familiei sale numeroase. Se spune că vârful aflat la Sud de Khaba Dkarpo, cu o siluetă mai frumoasă, este soţia vârfului principal, mereu ascuns între nori, aşa cum este o femeie acoperită de văl. Alte trei vârfuri mai mici din împrejurimi sunt considerate gardienii vârfului cel mai mare.
Tibetanii omagiază vârfurile sfinte prin diverse activităţi, pentru a fi binecuvântaţi în viaţa de zi cu zi. Tibetani dialoghează cu sfinţii prin jertfe, rugăciuni, dar şi prin alte activităţi precum mersul pe jos pe itinerariul care înconjoară muntele.
În fiecare gospodărie aflată la poalele muntelui Khaba Dkarpo se găseşte câte o nişă dedicată vârfului sfânt. Membrii unei familiei trebuie să facă în fiecare dimineaţă rugăciuni în faţa nişei.
Tibetani cred că vârfurile muntoase apartin zodiei berbec. De aceea, în fiecare an care coincide cu această zodie, localnicii şi pelerinii vin la Khaba Dkarpo pentru a parcurge un drum care înconjoară vârful sfânt şi pentru a se ruga în mers, procesiune care uneori durează şi câteva luni.