下终南山过斛斯山人宿置酒

李白

暮从碧山下，山月随人归。

却顾所来径，苍苍横翠微。

相携及田家，童稚开荆扉。

绿竹入幽径，青萝拂行衣。

欢言得所憩，美酒聊共挥。

长歌吟松风，曲尽河星稀。

我醉君复乐，陶然共忘机。

Coborând de pe muntele Zhongnan*, voi bea vin şi voi înnopta la pustnicul Husi

Li Bai

Din muntele verde coboram l-a serii lăsare,

Luna din munte mă urma pe calea de-nturnare.

Privind îndărăt, vedeam drumul pe care am venit,

Înfundat adânc în azurul muntelui umbrit.

Mână-n mân-am ajuns la casa ta de ţară,

Un băiat ne-a deschis uşa de nuiele solitară.

Bambuşi umbresc verzi un drum liniştit,

Scai mi-agaţă veşmântul de vânt stârnit.

Ce bucurie să mă pot odihni spre-nserare,

Bem vin bun cu vorbe-nveselitoare.

Cântăm prelung, vântul prin pini trece lin,

Melodia-i pe sfârşite, licăre stele rare pe cer senin.

Mă-mbăt şi tu te cufunzi în veselie,

Încântaţi zarva lumii am uitat pe vecie.

                            * Muntele Zhongnan, situat în împrejurimile oraşului Chang'an, era unul din locurile de promenadă sau de refugiu preferate de oamenii de litere din acele vremuri.

                                                           Traducere: Xu Wende