洛阳女儿行
王维
洛阳女儿对门居,才可颜容十五余。
良人玉勒乘骢马,侍女金盘鲙鲤鱼。
画阁朱楼尽相望,红桃绿柳垂檐向。
罗帷送上七香车,宝扇迎归九华帐。
狂夫富贵在青春,意气骄奢剧季伦。
自怜碧玉亲教舞,不惜珊瑚持与人。
春窗曙灭九微火,九微片片飞花琐。
戏罢曾无理曲时,妆成祗是熏香坐。
城中相识尽繁华,日夜经过赵李家。
谁怜越女颜如玉,贫贱江头自浣纱。
Cântecul fetei din Luoyang
Wang Wei
La Luoyang stă peste drum o fată,
La cinşpe ani are-nfăţişarea delicată.
Pe cal cu zăbală de jad omu-i vine călare,
Subret-aduce crap pe tavă lucitoare.
Se vede o casă cu foişoare zugrăvite,
Sub streşini piersici şi sălcii-nverzite.
Urcă pe trăsura cu perdele aromitoare,
Evantaie preţioase o-ntâmpină la-nturnare.
Soţu-i arogant, bogat şi plin de putere,
Risipitor, pe Jilun* îl întrece-n avere.
Pe soţioară o învăţ-a dansa cu-ncântare,
Oferă prietenilor corali fără ezitare.
Se sting feştile abia în zori curate,
Ca petale cad raze pe zăbrele gravate.
Distrată, n-are vreme de-a cânta o melodie,
Gătită, stă doar lângă căţuie fumurie.
Soţu-i cunoaşte-n oraş familii bogate,
Zi şi noapte ea vizitează rude apropiate.
De fata din Yue cu chip de jad cine milă are?
Săracă, spală aşadar straie lângă ape clare.
* Jilun, cel mai renumit bogătaş din statul Jin (265-420 e.n.), care oferea prietenilor săi ramuri de corali.
Traducere: Xu Wende