În acest capitol, Laozi a expus raportul dialectic dintre „existenţă" şi „inexistenţă", dintre „utilitate" şi „folosinţă", punând accentul pe Dao — legea unităţii contrariilor. O căruţă cu spiţe fără spaţiu între ele nu poate funcţiona. Un vas fără spaţiu în el nu poate fi folosit ca un recipient. O casă cu uşi şi ferestre dar fără spaţiu între ele nu poate fi folosită ca o locuinţă. Cu alte cuvinte, un obiect (o entitate obiectivă) oferă numai condiţii de utilitate. Numai în inexistenţă (neant, nimic) rezidă funcţionarea unui obiect. Există mii de astfel de exemple în viaţa socială. Este evident că „existenţa" şi „inexistenţa" coexistă într-o unitate dialectică. Laozi a pus accentul pe rolul neantului.

三十幅共一毂， Treizeci de spiţe se adună într-un butuc de roată,

当其无， Când între ele nu-i nimica,

有车之用。 Roata poate funcţiona ca o roată.

埏埴以为器， Frămânţi argila ca să faci un vas mare,

当其无， Când în el nu-i minica,

有器之用。 Vasul poate fi folosit ca un vas mare.

凿户牖以为室， Sapi uşi şi ferestre ca să-ţi faci o casă,

当其无， Când în el nu-i nimica,

有室之用。 Casa poate fi folosită ca o casă.

故有之以为利， Deci când existenţa-i de utilitate,

无之以为用。 Peste inexistenţă folosinţa străbate.

Traducere: Xu Wende