În acest capitol, Laozi clarifică principiul cârmuirii prin nonacţiune.

După Laozi, cârmuitorii nu trebuie să încarce oamenii talentaţi cu prea multe onoruri, căci ele vor putea stârni dorinţa nesăţioasă de a alerga după interesele materiale, ceea ce trebuie curmat cu fermitate.

„Perioada Primăverii şi a Toamnei", în care a trăit Laozi, era un timp al contradicţiilor acute între masele largi de oameni ai muncii şi nobilimea aristocratică decadentă, între lumea ţărănească şi cea a moşierilor stăpănitori de pământuri.

Scoţând în vileag tulburările sociale din China antică, Laozi avea de gând să micşoreze deosebirea între cei nobili şi cei de jos, între săraci şi bogaţi, astfel încât contradicţiile sociale să fie atenuate şi evitate.

Laozi consideră că trebuie restabilită naturaleţea obiceiurilor şi datinilor poporului pentru ca cârmuitorii să poată înfăptui rânduiala şi liniştea fără a recurge la măsuri extreme.

不尚贤， Nu încărca pe om cu onoare

使民不争； Ca norodul să nu lupte pentru onoare,

不贵难得之货， Nu preţui bunuri greu de dobândit

使民不为盗； Ca omul să nu devină tălhar necioplit;

不见可欲， Nu face paradă de lăcomie nelimitată

使民心不乱。 Ca să nu tulburi a norodului minte curată.

是以圣人之治， Deci înţeleptul cârmuieşte noroadele

虚其心， Prin a purifica a lor minte,

实其腹， Prin a-le umple pântecele,

弱其志， Prin a-le slăbi aspiraţia fierbinte,

强其骨。 Prin a-le întări oasele.

常使民无知无欲。 Fă totdeauna ca norodul să fie fără cunoştinţă, fără dorinţă;

使夫智者不敢为也。 Ca deşteptului să nu-i vie cutezanţa de-a acţiona fără cuviinţă.

为无为， A cârmui făr-a acţiona cu tărie,

则无不治。 Ş-atunci rânduiala ia fiinţă.

Traducere: Xu Wende