În capitolul 2, Laozi a expus cum lucrurile care se opun şi se completează reciproc, enunţând legea transformării contrariilor unul în altul.

Frumos – urât, bine – rău, fiinţă – nefiinţă, dificil – uşor, lung – scurt, înalt – jos, sunet – voce, înainte – după etc., sunt noţiuni care se opun şi se completează reciproc. Ele se află în conexiune.

În acelaşi timp, raportul între ele nu este absolut, ele se pot transforma unul în celălalt. Aceasta este legea eternă a Dao-ului. Numai însuşindu-şi această lege, înţeleptul „rezolvă treburi făr-a trece la acţiune, învaţă pe alţii făr-a zice un cuvânt de persuasiune", ceea ce favorizează diriguirea ţării.

天下皆知美之为美， Toată lumea ştie că fumuşelu-i frumuşel,

斯恶已； Întrucât există urâţel;

皆知善之为善， Toată lumea ştie că bunătatea-i bunătate,

斯不善已。 Întrucât există răutate.

有无相生， A fi şi a nu fi dau naştere unul la altul,

难易相成， Dificilul şi uşorul se formează unul faţă de altul,

长短相形， Lungul şi scurtul se conturează unul faţă de altul,

高下相倾， Înaltul şi josul se înclină unul spre altul,

音声相和， Sunetul şi vocea se armonizează unul cu altul,

前后相随， Faţa şi spatele urmează unul după altul,

恒也。 Asta-i o eternitate.

是以圣人处无为之事， Astfel înţeleptul rezolvă treburi făr-a trece la acţiune,

行不言之教﹔ Învaţă pe alţii făr-a zice un cuvânt de persuasiune.

万物作而弗始， Lasă toate lucrurile să evolueze făr-a le iniţia,

生而弗有， Le dă viaţă făr-a le avea,

为而弗恃， Administrează făr-a le rezema,

功成而弗居。 Înfăptuieşte isprăvi făr-a se lăuda,

夫唯弗居， Nu se laudă de înfăptuire,

是以不去。 Ş-atunci nu-i va fi pieire.

（Traducere: Xu Wende）