O pisică şi-a atârnat într-o zi la gât, aşa nitam-nisma, un şirag de mătănii. Când au zărit-o şoarecii tare s-au mai bucurat, zicându-şi în sinea lor, că de vreme ce pisica - duşmanca lor cea mai periculoasă – a îmbrăţişat religia budistă, de acum încolo, vor trăi în pace şi linişte. Un şobolan, fireşte cel mai vârstnic dintre toţi, şi-a luat chiar toată gloata de urmaşi până la strănepoţi şi s-a înfăţişat la pisică, cu gândul să-i mărturisească dragostea. Numai că socoteala de-a acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Abia ajunşi, pisica mieună dintr-o dată ascuţit, prinse cu iuţeala gândului câţiva pui de şoareci, pe care îi şi înghiţi tot atât de repede. Şobolanul împreună cu ceilalţi ai săi, înspăimântaţi, o luară la fugă şi scăpară ca prin urechile acului. După ce ajunseră la adăpost, guzganul zise:

- Vai de capul nostru! Bag de seamă că de când a trecut la budism, pisica asta-i mai sălbatică.

Traducere: Li Jiayu