Dragonul de apă, simbolul cel mai reprezentativ al culturii chineze, a intrat ca o amprentă neştearsă în viaţa de zi cu zi a chinezilor şi în fiecare aspect al vieţii sociale.

Dragonul a căpătat semnificaţii culturale pentru faptul că este considerat de chinezi un zeu cu aptitudini magice nemărginite şi pentru că este o etichetă rezervată familiei imperiale. Corpul împăratului este văzut ca şi „corpul dragonului", costumul lui este „costumul dragonului", scaunul folosit de el este „scaunul dragonului", şi aşa mai departe. Fiecare cuvânt, fiecare lucru din viaţa de zi cu zi a împăratului poartă un nume legat de dragon.

Această relaţie dintre împărat şi dragon a început în perioada Împăratului Galben. Povestea spune că imediat după ce a obţinut victoria în războiul împotriva lui Chi You, un lider tribal, Împăratul Galben a comandat construirea unui ding (un tip de navă chineză antică cu trei picioare) din bronz, pentru a sărbători victoria obţinută. La ceremonia de inaugurare a acestuia, Împăratul Galben a invitat zeii şi oamenii să-l admire. După dezvelire, un ding imens sculptat cu un dragon de apă zburând printre nori şi înconjurat de zei şi animale rar întâlnite, s-a înfăţişat în faţa celor prezenţi. La un moment dat, norii se adunau şi soarele dispărea. În clipa în care toţi credeau că plouă, un dragon auriu cu o barbă lungă a zgâriat norii şi a aterizat pe ding. Împăratul Galben, descendent al familiei dragonului, şi-a dat seama că şi-a îndeplinit misiunea pe pământ şi că este momentul să se întoarcă în paradis. Aşa că a sărit pe spatele dragonului şi a zburat spre cer.