诗经•豳风
Cartea cântecelor • Cântece din Bin
东山
Munţii din soare-răsare
我徂东山,
De când plecat în munţii din soare-răsare,
慆慆不归。
A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.
我来自东,
Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,
零雨其蒙。
Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.
我东曰归,
Şi abia am zis că m-oi întoarce în vatra natală;
我心西悲。
Privind spre vest, simt în inima-mi o tristeţe reală.
制彼裳衣,
M-am îmbrăcat în straie simple, obişnuite,
勿士行枚。
Nu mai merg pe câmpul de bătălii cumplite.
蜎蜎者蠋,
Ca o omidă mă târăsc domol tot înainte,
烝在桑野。
Spre satul meu înconjurat de duzi, ţin minte.
敦彼独宿,
Îmi încolăcesc trupul stând sub o trăsură
亦在车下。
Ca să dorm pe câmp în-astă noapte sură.
我徂东山,
De când am plecat în munţii din soare-răsare,
慆慆不归。
A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.
我来自东,
Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,
堆雨其蒙。
Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.
果蠃之实,
Se văd ciochine de tărtăcuţe-ngălbenite,
亦施於宇。
Cu tulpini atârnându-se de streşine ieşite.
伊威在室,
Gândăceii umblă în odăi umede şi joase,
蠨蛸在户。
Păienjenite-s uşile şi ferestrele-ntunecoase.
町畽鹿场,
Ogoarele-s de căprioare sălbatice umblate,
熠燿宵行。
Noaptea licăresc licurici-n pustii-ntristate.
不可畏也,
Casa şi grădina-s groaznic de pustiite,
伊可怀也。
Dar în mintea mea ele rămân viu întipărite.
我徂东山,
De când am plecat în munţii din soare-răsare,
慆慆不归。
A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.
我来自东,
Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,
堆雨其蒙。
Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.
鹳鸣於垤,
Cocorii ţipă cu jale cocoţându-se pe coline,
妇叹於室。
Femeia scoate întruna în a ei odaie suspine.
洒扫穹窒,
Mătură prin casă şi astupă găuri cu iarbă uscată,
我征聿至。
M-a aşteaptă ca-n braţu-mi să vină înduioşată.
有敦瓜苦,
Ciorchine de tărtăcuţe amare şi-ngălbenite,
烝在栗薪。
Stau pe stive de lemne de castan îngrămădite.
自我不见,
Trei ani de când plecat-am de acasă,
於今三年。
Un dor nestins inima-i tot apasă.
我徂东山,
De când am plecat în munţii din soare-răsare
慆慆不归。
A mă-ntoarce multă vreme nu eram în stare.
我来自东,
Din răsărit apuc azi calea spre a mea casă,
堆雨其蒙。
Din cer cade o ploaie măruntă şi deasă.
仓庚於飞,
Grangurii zboară prin văzduhul de lumină,
熠燿其羽。
Penaju-şi luceşte-n a soarelui rază senină,
之子於归,
Când urma să-mi fie mireasă ruptă din soare,
皇驳其马。
Bididiul meu bălţat o purta în spinare.
亲结其缡,
Mama ei îi puse o eşarfă de mătase subţire,
九十其仪。
Petrecerea de nuntă îi aducea noroc şi fericire.
其新孔嘉,
Era aievea o mândreţe de fată la cununie,
其旧如之何?
Ne-om reîntâlni oare cu tot atâta veselie?
Traducere: Xu Wende