În secolul al 3-lea î.Hr., China era divizată în mai multe state care, pentru asigurarea intereselor proprii sau extinderea sferelor de influenţă, când încheiau alianţe, când iniţiau conflicte militare. În acest context deosebit de complicat, statul Qin, situat în partea de nord-vest şi care a cunoscut o puternică dezvoltare, a încercat să unifice China prin anexarea celorlalte state. În aceeaşi perioadă, a crescut şi puterea statului Qi, din zona de est. Suveranul statului Qin se temea foarte mult ca nu cumva Qi să înceapă războiul cu statul său. Pentru câştigarea hegemoniei, el a intenţionat să pornească o expediţie către est, pentru atacarea statului Qi înainte ca acesta să devină un rival periculos. Dar sfetnicul lui, Fan Sui, şi-a exprimat opoziţia şi a argumentat că pentru atacarea statului Qi, oştile Qin trebuie să parcurgă un drum lung, traversând teritoriile statelor Han şi Wei. Dacă oştile puse în mişcare vor avea un efectiv puţin numeros, cu siguranţă nu va câştiga războiul. Pe de altă parte, dacă va mobiliza un număr foarte mare de oşteni, vor rămâne prea puţini în ţară pentru apărare. El i-a propus suveranului să atace mai întâi statele vecine, Han şi Wei, apoi să avanseze treptat pe tot frontul. Dar pentru a preveni alinierea statelor Han şi Wei cu Qi, Qin trebuia să încheie mai întâi o alianţă cu Qi.

Propunerea lui Fan Sui a fost acceptată de suveranul său. Statul Qin şi-a întărit relaţiile de prietenie cu Qi şi Chu, un alt stat din depărtare, şi a anexat unul după altul statele vecine mici, unificând nord-vestul Chinei. În urma acestor succese, Qin a reuşit să anihileze în cele din urmă şi statul Chu din sud şi statul Qi din est, creând în cele din urmă primul imperiu unificat cu puterea centralizată din istoria Chinei.

Explicând stratagema «a strânge relaţiile cu cei din depărtare şi a-i ataca pe cei din apropiere», în colecţia militară «Cele 36 de stratageme» se spune că în vreme ce ţi-este greu să atingi un obiectiv militar datorită condiţiilor geografice defavorabile, trebuie să ataci mai întâi inamicii din imediata apropiere şi în niciun caz să nu încerci să ataci inamicii din depărtare, trecând peste inamicii din apropiere. Pentru a preveni încheierea unei alianţe între inamici, este necesară dezbinarea acestora pentru a-i învinge, ulterior, unul câte unul. În aplicarea stratagemei «a strânge relaţii cu cei din depărtare şi a ataca pe cei din apropiere» trebuie ţinut cont de faptul că a te împrieteni cu cei din depărtare este doar o tactică de conjunctură, pentru a nu te confrunta cu prea mulţi inamici. După nimicirea inamicilor din apropiere, prietenii de altădată devin noi ţinte ale atacului. Strămoşii chinezi cunoşteau următoarea experienţă: Când în război sunt implicate mai multe părţi, încheierea relaţiilor de prietenie cu cei din apropiere te poate pune în mare pericol, deoarece este foarte uşor să apară, în apropierea ta, schimbări defavorabile. Prin urmare, pentru orice eventualitate, trebuie eliminat înainte de toate pericolul latent de lângă tine.

1 2