În colecţia militară «Cele 36 de stratageme» se dă următoarea exeplicaţie în legătură cu stratagema «a anihila banda de tâlhari punând întâi mâna pe căpetenia acesteia»: Capturarea comandantului sau distrugerea comandamentului trupelor inamice reprezintă metoda cea mai eficace de a câştiga bătălia. În caz contrar, dacă unităţile de elită sau căpetenia oştii inamice aflate în situaţie defavorabilă scapă, vor urma multe necazuri. Urmează să vă prezentăm o bătălie din istoria Chinei care poate servi ca exemplu în acest sens.
La mijlocul secolului al 8-lea economia chineză ajunsese la o puternică prosperitate. Împăratul de atunci ducea o viaţă de huzur. I-au urmat exemplul majoritatea dregătorilor. Odată cu intensificarea contradicţiilor sociale, autorităţile locale au încercat să se opună curţii imperiale şi să-şi extindă sfera de influenţă.
În anul 755 An Lushan, comandant al trupelor unei regiuni, împreună cu subalternul său, Shi Siming, a pus la cale o rebeliune. La început trupele rebele au repurtat o serie de victorii. Într-o zi forţele rebele, cu un efectiv de 100.000 de ostaşi, sub comanda generalului Yin Ziqi, au încercuit oraşul Suiyang, care avea o importantă poziţie strategică. Garnizoana oraşului, condusă de Zhang Xun, avea doar un efectiv de câteva mii de soldaţi. Rebelii au asaltat de peste 20 de ori oraşul fără să-l poată însă cuceri. Dar nici oastea condusă de Zhang Xun n-a reuşit să-i determine pe inamici să renunţe la atac.