În istoria Chinei au fost multe bătălii care pot servi ca exemplu de aplicare a stratagemei „lasă mantia şi fugi."
În secolul al treilea, China era divizată în trei state - Wei, Wu şi Shu, care s-au angajat într-o serie de bătălii pentru supremaţie. Suveranii celor trei state au încercat să atragă de partea lor cât mai mulţi comandanţi de armată remarcabili pentru a-şi asigura victoria. Zhuge Liang, consilier militar al suveranului statului Shu, se bucura de o mare faimă datorită rezultatelor obţinute în bătăliile pe care le-a condus, băgând spaimă în comandanţii trupelor celorlalte două state. La întâlnirea cu Zhuge Liang, aceştia din urmă manifestau totdeauna o mare prudenţă de teama de a nu fi înfrânţi.
Într-una din zile, Zhuge Liang, în fruntea unei armate colosale, a pornit o nouă expediţie spre nord, împotriva statului Wei. Pentru a-i ţine piept, statul Wei a mobilizat cele mai puternice forţe de care dispunea. Pe timpul confruntărilor celor două armate, Zhuge Liang s-a îmbolnăvit şi nu mai putea conduce bătălia. Lui îi era foarte clar că zilele-i erau numărate şi că, fără el, armata statului Shu nu avea nicio şansă de a câştiga războiul. Prin urmare, trupele sale trebuiau să se retragă. Problema era că trupele statului Shu nu trebuiau să se retragă brusc deoarece armata inamică ar fi putut profita şi lansa un atac asupra ei, pricinuindu-i pierderi grele. Înainte de moarte, Zhuge Liang i-a oferit generalului Jiang Wei, în secret, o soluţie.
Câteva zile mai târziu, Zhuge Liang a decedat. Conform testamentului său, Jiang Wei a blocat răspândirea veştii despre moartea comandantului armatei. Ba mai mult, el a cerut pe ascuns meşterilor să sculpteze o statuie din lemn a lui Zhuge Liang şi a aşezat-o într-un car de război. După aceea, armata statului Shu a început să se retragă sub comanda lui Jiang Wei, ducând cu ea coşciugul cu corpul neînsufleţit al lui Zhuge.