Potrivit consemnărilor istorice, expresia „a arunca o cărămidă pentru a dobândi jadul" provine dintr-o poveste din secolul al 9-lea. Perioada dinastiei Tang de atunci a fost „de aur" pentru creaţia poetică din istoria Chinei. Au apărut în acea vreme o pleiadă de poeţi geniali, precum Li Bai şi Du Fu. Concursurile de poezie erau la modă şi mulţi oameni de litere au devenit prieteni buni în urma participării la acestea.
Poetul Chang Jian a aflat într-o zi că faimosul poet Zhao Jia urma să facă o vizită la templul Lingyin. El abia aştepta să vadă cum acesta compune acolo versuri. Ca să trezească interesul poetului Zhao Jia, Chang Jian s-a dus la templu şi a scris pe zidul acestuia două versuri. Or, poeziile clasice chineze sunt formate de regulă din 4 versuri. Chang s-a oprit intenţionat din scris după două. Puţin mai târziu a sosit acolo Zhao Jia. Văzând versurile de pe zid, i-a venit pofta de scris şi a continuat cu încă două versuri. Nu încape nicio îndoială că cele scrise de Zhao erau mult mai frumoase decât primele două. Practica lui Chang Jian a fost apreciată de oamenii de litere ca exemplu de „a arunca o cărămidă pentru a dobândi jadul".
În colecţia militară «Cele 36 de stratageme» se arată că în aplicarea în război a stratagemei menţionate, se caută ispitirea inamicului cu ceva ieftin precum o cărămidă ca să poată fi atins scopul de a-l învinge. Pentru a fi sigur de succes, trebuie să cunoşti foarte bine inamicul. În minutele următoare vă prezentăm o bătălie din istoria Chinei care poate servi drept exemplu al aplicării cu succes a acestei stratageme.
În secolul al 7-lea î.Hr., statele vasale de pe teritoriul de azi ale Chinei erau angajate în conflicte militare neîntrerupte pentru extinderea teritoriului. Trupele statului Chu au încercat să cucerească cetatea Jiaocheng. Deşi erau mult mai puternice, n-au putut să-şi atingă scopul în urma atacurilor repetate, care au durat peste o lună, din cauză că cetatea Jiaocheng dispunea de condiţii geografice favorabile şi era bine păzită. Analizând situaţia, un consilier al suveranului statului Chu a observat că cetatea de mult timp încercuită ducea lipsă de lemne de foc. El a prezentat suveranului o stratagemă. Acceptând-o, suveranul statului Chu a trimis zilnic nişte soldaţi deghizaţi în civili să taie lemne pe munte.
Militarii din cetatea Jiaocheng duceau într-adevăr lipsă de lemne de foc. Când i-au văzut pe civili cărând lemne de foc pe munte, au crezut că au un bun prilej să-i prade. Ca să nu rişte, la început numai un mic număr de soldaţi au ieşt din cetate la acţiune. Civilii n-au putut desigur să le ţină piept şi au fugit, lăsând lemnele de foc pe drum. Treptat, soldaţii din Jiaocheng şi-au slăbit vigilenţa. Zilele următoare, tot mai mulţi militari ieşeau din cetate după lemne de foc, neobservând că trupele statului Chu pregătiseră o ambuscadă contra lor. Într-o zi, când soldaţii ieşiţi în mare număr din cetate au pus pe fugă soldaţii statului Chu deghizaţi în civili şi au început să strângă lemne de foc de pe drumuri, deodată din toate părţile au sosit mii şi mii de luptători inamici. Încercuiţi şi atacaţi prin surprindere, mulţi soldaţi din Jiaocheng au fost ucişi ori răniţi. Profitând de prilej, oastea statului Chu a asaltat cetatea slab păzită şi a cucerit-o. Statul Chu a obţinut o victorie strălucită aplicând tocmai stratagema «a arunca o cărămidă pentru a dobândi jadul».
Mulţi fac uz de această stratagemă şi în zilele noastre. Iată un exemplu: Ca să fie mai cunoscute publicului, multe vedete de film încearcă să răspândească cu ajutorul unor mijloace de informare în masă noutăţi bătătoare la ochi despe ele însele, pentru ca după preluarea acestora de către alte mijloace de informare în masă, să atragă atenţia publicului. Şi oamenii de afaceri fac deseori uz de această stratagemă ca mijloc de promovare a vânzărilor.
][ 
