În povestea despre capturarea de şapte ori a lui Meng Huo de către Zhuge Liang, este prezentată o bătălie care poate servi ca exemplu al aplicării stratagemei «a da drumul inamicului în scopul de a-l prinde pe urmă».
În anul 225, prim-ministrul statului Shu, Zhuge Liang, a condus o expediţie în sudul ţării ca să instaureze pacea în această zonă. El ştia foarte bine din confruntările militare cu statul Wei din nord şi statul Wu din est că trebuia să fie sigur că triburile de acolo nu-i vor face probleme. După repurtarea victoriei, tocmai în momentul când îşi pregătea retragerea trupelor, Meng Huo, şef al unui trib local de etnie Yi, a dat ordin oştii sale să atace trupele statului Shu. În cursul bătăliei, Meng Huo a fost luat prizonier. Toată lumea ştie că orice oaste îşi pierde capacitatea de luptă când rămâne fără comandant. Oastea condusă de Zhuge Liang putea atunci să decimeze oastea lui Meng. Zhuge Liang considera însă că dacă Meng Huo, cu înaltul prestigiu în rândul populaţiei locale, va recunoşte sincer eşecul şi va capitula din propria iniţiativă, partea sudică va cunoaşte o adevărată stabilitate. Altfel, triburile locale vor continua să creeze tulburări. Hotărând să aplice stratagema «a da drumul inamicului în scopul de a-l prinde pe urmă», Zhuge Liang l-a eliberat pe Meng Huo.