În colecţia militară din China antică «Cele 36 de stratageme» se arată: A asalta un oraş în ciuda condiţiilor defavorabile este o tactică proastă şi poate duce la eşec. Când inamicii dispun de condiţii geografice favorabile şi sunt bine pregătiţi pentru bătălie, nu trebuie să mai insişti să-i ataci. Tactica corectă este să-i faci pe inamici, prin metode ingenios concepute, să abondoneze locul cu apărare solidă. În aplicarea în război a stratagemei «a ademeni tigrul să iasă din munţi», important este să reuşeşti să-l ispiteşti cu succes. În istoria Chinei a fost o bătălie care poate servi ca exemplu de aplicare a acestei stratageme.
La începutul secolului al doilea China se afla în perioada divizării în 3 regate, Wei, Shu şi Wu. În acea vreme conducătorii de oşti din diferite regiuni încercau cu toţii să-şi extindă sfera de influenţă. Sun Ce, suveranul statului Wu, dorea să acapareze oraşul Lujian, o poziţie strategică importantă. Liu Xun, care stăpânea Lujian, avea o oaste puternică. Oraşul păzit de el, cu condiţii geografice favorabile, era foarte greu de cucerit. Sun Ce era conştient că dacă ataca oraşul, şansa de victorie era minimă.
După consultări purtate cu subordonaţii, Sun Ce a decis să recurgă la stratagema «a ademeni tigrul să iasă din munţi». Ştiind bine că lui Liu Xun îi plăceau foarte mult avuţiile, i-a trimis un dar frumos împreună cu un răvaş în care-l proslăvea. I-a mai trimis lui Liu o cerere de ajutor în care spunea că este hărţuit încontinuu de oastea ţinutului Shangliao. Plângându-se că armata sa era prea slabă ca să-i facă faţă, îl ruga pe Liu Xun să atace Shangliao cu forţele sale. „Dacă veţi cuceri acest ţinut, vă voi fi foarte recunoscător", se spunea în finalul epistolei.
Liu Ce a fost copleşt de flatările lui Sun Ce. În plus, ştia că Shangliao era un ţinut foarte bogat. Crezând că Sun Ce, suveranul statului vecin, era un om lipsit de putere şi fără ambiţie care nu putea constitui vreo ameninţare, a decis să trimită trupele să atace Shangliao. Ajutorul său, Liu Ye, a încercat din răsputeri să-l oprească, dar Liu Xun nu i-a dat ascultare. El şi-a pierdut capacitatea de judecată în faţa darului frumos şi a cuvintelor de laudă din partea lui Sun Ce.
Sun a urmărit tot timpul evoluţia situaţiei din Lujiang. Aflând că Liu Xun a plecat în fruntea a sute de mii de soldaţi în direcţia ţinutului Shangliao şi oraşul său a rămas aproape nepăzit, Sun Ce, bucurs din cale afară, a atacat imediat oraşul. Fără să întâmpine vreo rezistenţă puternică, l-a cucerit în scurtă vreme. Oastea lui Liu Xun lansa în acest timp atacuri violente asupra ţinutului Shangliao, fără să obţină însă vreo victorie. Aflând că Sun Ce a ocupat Lujiang, Liu Xun a fost nevoit să se refugieze în altă localitate, precum un câine vagabond.
Stratagema «a ademeni tigrul să iasă din munţi» a fost larg aplicată şi în conflictele militare din epoca contemporană. În anii 30-40 ai secolului trecut Japonia a pus la cale un război de agresiune împotriva Chinei. Trupele japoneze bine dotate au ocupat în primul rând oraşe mari şi poziţii strategice din China. Forţele militare conduse de Partidul Comunist Chinez, prost dotate şi aproape lipsite de arme grele, erau incapabile să se înfrunte pe faţă cu trupele invadatoare. Pentru a da inamicilor lovituri nimicitoare, trupele chineze au izbutit de mai multe ori să-i ademenească pe militarii japonezi să iasă din oraşe şi fortăreţe, obţinând rezultate foarte bune.
Stratagema «a ataca în est făcând zarvă în vest» produce efecte similare stratagemei «a ademeni tigrul să iasă din munţi». Numai că «a ataca în est făcând zarvă în vest» acordă importanţă creării impresiei false pentru inamic, iar «a ademeni tigrul să iasă din munţi» cere celui ce face uz de ea să-l determine pe inamic să-şi abandoneze mediul favorabil ca să poată fi biruit mai uşor.
][ 
