Puternicul cutremur din 12 mai 2008 din localitatea Wenchuan, provincia chineză Sichuan, a provocat mari pierderi omenești. Unii copii și-au pierdut, din nefericire, ambii părinți. În ajutorul lor au venit reprezentantele de la Uniunea Femeilor din China, Fundația Chineză pentru Copii și Adolescenți, în colaborare cu unele instituții filantropice și cercuri sociale. Împreună au inițiat și au pus în practică proiectul de interes public „Casa Ankang", în cadrul căruia au fost incluși 672 de copii orfani.

În urma seismului din Wenchuan, "Casa Ankang" a a gazduit aproape 700 de orfani, dintre care cei mai mici aveau doar 4 ani.

Hu Yuanzhong este angajat al Departamentului pentru Afaceri Civile din districtul Shuangliu al orașului Chengdu și este directorul "Casei Ankang". Imaginile ce au urmat după cutremur încă sunt vii. Copii cpe care îi are în grijă erau tăcuți, plângeau, nu comunicau și nici nu mâncau. Hu Yuanzhong spune că, pe lângă prestarea de servicii de asistență psihologică de către specialiști, s-a acționat și pentru evitarea sentimentelor de tristețe. Hu a făcut armata și a preluat regulamente similare adaptate pentru copii. Astfel, copiii sunt nevoiți să prezinte bilate de învoire dacă vor să meargă în oraș la sfârșit de săptămână. De asemenea, în casa de copii nu sunt angajate persoane pentru a face curat sau pentru îngjijirea gazonlui, pentru că micuții sunt învățați să fie responsabili.

( Sunet 1, Hu Yuanzhong )

"După ce vor crește mari își vor lua viața în propriile mâini, deci noi nu îi răsfîțăm. Trebuie să îi învățăm să fie harnici și să fie rersponsabili."

În "Casa Ankang", directorul Hu Yuanzhong are si rolul de "tată sever". Copii se pot bucurat de iubirea maternă, pentru că instituția a angajat și 86 de "mame Ankang" cu pregătiri de specialitate. Acestea sunt apropae de copii 24 din 24 de ore. Zhang Tao, una dintre mamele surogat, spune:

( Sunet 2 )

"Nu îi abandonăm. Vrem să își revină cât mai repede posibil. Față de alți copii, ei sunt într-o situație diferită, deoarece și-au pierdut părinții la cutrtemur. Noi încercăm să fim ca părinții lor. "

Tânărul Sen avea 12 ani atunci când a venit la "Casa Ankang", cu zece ani în urmă. Astăzi a absolvit deja o școală profesională și lucrează ca bucătar în vagonul restaurant dintr-un tren. Casa Ankang a fost pentru el ca o familie:

( Sunet 3 )

" În 'Casa Ankang' am învățat un lucru: dacă faci un lucru trebuie să fii perseverent, indiferent de dificultățile pe care le întâmpini."

Cei din "Casa Ankang" au luat în serios echilibrul mental al copiilor și efectuează periodic examene psihologice și evaluări. Pe de altă parte, au adoptat modele educaționale diversificate în conformitate cu particularitățile fiecărui copil.

După 10 ani de la cutremur dintre copiii primiți și crescuți în "Casa Ankang", 624 au terminat un liceu, 282 au fost admiși în facultate, 342 au intrat în producție sau au fost recrutați în armată. În prezent, în "Casa Ankang" mai trăiesc și învață 48 de copii. Directorul instituției, Hu Yuanzhong spune că toți copiii de aici sunt mândria lor. O dată cu trecerea timpului, tot mai mulți copii vor părăsi căminul, iar „tată adoptiv" este încearcat de diferite sentimente în fața despărțirii.

( Sunet 4, Hu Yuanzhong )

" Sunt un tată neobișnuit față de părinții altor copii. Atunci când va pleca și cel mai mic copil nu știu cum mă voi simți, ușurat sau plin de dor?"

Într-un interval de 10 ani, "Casa Ankang" a exploatat cu succes un model de ajutor a orfanilor ramași în urma seismului, care se bucură de sprijinul guvernului, sponsorizarea instituțiilor neguvernamentale, supravegherea și administrarea organizațiilor de interes public, oferind o familie plină de căldură copiilor care și-au pierdut părinții. Acest program de interes public vor acorda sprijin financiar copiilor până la terminarea studiilor.