China a prezentat recent o serie de măsuri menite să contracareze politicile comerciale limitative adoptate de Statele Unite ale Americii, pe care preşedintele SUA, Donald Trump, le-a semnat la 22 martie. Până în prezent, valoarea implicată în această prima rundă de confruntare nu este mare, nici efectele nu vor fi largi. Însă, măsurile răzbunătoare bilaterale vor duce la un război comercial de anvergură şi vor aduce influenţe negative economiei mondiale care se află în proces de redresare. Nu este de mirare ca această situaţie a stârnit atenţia şi dezbateri la nivel mondial.

Ştim că actualul sistem comercial internaţional a fost condus până acum de Statele Unite şi de alte ţări occidentale. Restul lumii, dacă doreşte să adere la sistemul comercial internaţional şi să aibă progrese în acest cadru, trebuie să respecte normele şi regulile întocmite de aceşti lideri, chiar dacă sunt exprese ori insinuante. Însă, după ce alte ţări au depus eforturi pentru a fi admise în sistem, Statele Unite, care sunt singura super-putere mondială, tinde să schimbe regulile de joc, iar când o face se asigură să o însoţească cu vorbe rele şi cu un băţ în mână. Nici aliaţii săi occidentali nu pot să accepte uşor acest fel de acţiune. Prim ministrul Belgiei, Charles Michel, a afirmat: "Impresia mea este că liderul american doreşte să negocieze cu Uniunea Europeană când ţine un pistol la capul nostru. Această metodă de negociere cu aliaţii mi se pare foarte ciudată." Sub "principiul America First", lumea s-a întors, într-o noapte, în antichitata guvernată de "Legea junglei".

Relaţiile comerciale chino-americane s-au deyvoltat aproape 40 de ani, volumul comerţului a crescut, de la 2,5 miliarde USD în 1979, la 580 miliarde în 2017, în creştere de 230 de ori. Acest ritm exprimă faptul că cele două entităţi economice mari sunt complementare, în mai multe aspecte. R.P. Chineză, care se află la capătul de jos al lanţului valoric global, aprovizionează cu mărfuri bune şi ieftine Statele Unite, iar aceasta din urmă vinde serviciile şi produsele high-end Chinei, ambele părţi având de câştigat. Însă, sub influenţa mentalităţii războiului rece, care s-a format în trecut dar care persistă, SUA au refuzat să relaxeze restricţiile la exporturile produselor hi-tech către China. Această practică a provocat dezechilibre tot mai evidente. Pentru a reduce deficitul comercial al Statelor Unite, cele două părţi au anunţat, în luna mai 2017, că au ajuns la zece consensuri privind cooperarea economică, încadrate în "Programul de 100 zile" care vizează promovarea importurilor de produse americane pe piaţa Chinei. Între produse se numără: carnea de vită, serviciile de plăţi electronice, gazele naturale, culturile trans-genetice. Partea americană a primit bunăvoinţa părţii chineze fără probleme, însă nu a renunțat la intenţiile rele.

Faţă de acţiunea unilaterală a SUA, China a prezentat un program de contracarare, în care numai un volum de aproximativ trei miliarde USD de mărfuri importate din SUA au fost implicate, fapt ce arată că partea chineză nu doreşte să declanşeze un război comercial, precum şi poziţia Chinei deschisă pentru negocieri. Bineînţeles, China nu va evita confruntarea cu provocările generate de SUA, nici nu are unde să se retragă. Bazată pe o piaţă uriaşă de consum cu 1,4 miliarde de persoane şi avantaj sistemic, China este capabilă să rezolve orice situaţie comercială dificilă, orice provocări generate de un eventual război comercial. Din punct de vedere istoric, nu poate exista vreun învingător într-un război de acest tip. Cine dorește să ucidă o mie de soldaţi ai părţii celeilalte, trebuie să piardă opt sute. Luând în vedere volumele celor două entităţi economice, pierderile auxiliare cauzate de războiul comercial vor afecta şi alte ţări, suprimând tendinţa de redresare a economiei globale. Acesta să fie obiectivul vizat de guvernul condus de Donald Trump și de poporul american?