Cuvântul „globalizare" a apărut în 1985, în urmă cu 32 ani. Iar globalizarea economică, ce a devenit un lucru obişnuit pentru cetăţenii lumii, s-a confruntat cu dificultăţi fără precedent în ultimul an. Părăsirea Uniunii Europe de către Marea Britanie, alegerea lui Donald Trump în funcţia de preşedinte al SUA şi criza refugiaţilor din Europa au îngreunat şi mai mult redresarea economică mondială. În acest context, cea de-a 47-a ediţie a summitului Forumului Economic Mondial a avut loc în perioada 17 – 20 ianuarie la Davos.

Despre tendinţa anti-globalizare, prim vice-preşedinte al Fondului Monetar Internaţional, David Lipton, a arătat că nu toată lumea aşteaptă aceleaşi rezultate în procesul globalizării, e normal că unii sunt bucuroşi, alţii sunt nemulţumiţi.

„Într-adevăr, mai mulţi oameni nu sunt mulţumiţi de globalizare, atitudinea lor fiind determinată de trei motive. Criza financiară mondială a provocat pierderea mai multor persoane, în cazuri cum ar fi scăderea preţurilor la proprietăţile imobiliare, mai puţine locuri de muncă şi creşterea lentă a veniturilor cauzată de sporirea încetinită a economiei. Al doilea motiv este şomajul continuu provocat de reforma tehnologiilor, muncitorii fiind înlocuiţi de maşini. Al treilea motiv, globalizarea provoacă într-adevăr efecte negative alături de cele pozitive. Ca şi în China, ţările americane şi europene au beneficiat, de asemenea de globalizare, însă sunt şi ţări care au pierdut. Unele lăsate în urmă ar putea fi înlăturate. Responsabilitatea Fondului Monetar Internaţional este să ofere analize, să afle cauzele problemelor. Opinia noastră este aceeaşi, avem nevoie de creşterea mai rapidă a economiei la nivel mondial, fiindcă numai în aceste condiţii noi toţi putem câştiga."

Pentru David Lipton, în cazul în care globalizarea are două faţade, unii câştigă în timp ce alţii pierd în acest proces. Statele vor trebui să intensifice comunicarea, pentru a localiza în mod precis unde se află problema, în vederea construcţiei unei economii mondiale inovativă, energică, asociată şi tolerantă.

„Lumea beneficiază mult din procesul globalizării, în special China, ţările emergente şi ţările în curs de dezvoltare. Eu cred că ţările vor trebui să intensifice comunicarea pentru a clarifica conţinutul nemulţumirii şi focusul atenţiei, să găsească un mecanism de cooperare. Schimburile comerciale şi investiţionale menţinute sunt foarte importante, acestea corespund intereselor diverselor state."

În ultimii zeci de ani, globalizarea Occidentului ediţia „1,0",a arătat tot mai multe deficienţe precum dezechilibrul repartizării, polarizarea excesivă între bogaţi şi săraci, recuperarea protecţionismului şi popularismului în mai multe ţări. Este nevoie să se transforme spre o globalizare ediţia „2,0", care are drept scop construcţia „comunităţii cu un destin comun".

Preşedintele Chinei, Xi Jinping, a prezentat, în noiembrie anul trecut, în cadrul summitului liderilor industriali şi comerciali ai Organizaţiei de Cooperare Economică din Asia-Pacific (APEC), găzduit de Lima, un plan privind promovarea prosperităţii şi dezvoltării regiunii asiatice, precum şi impulsionarea creşterii economice la nivel mondial. Planul mai acoperă promovarea globalizării economice pentru construcţia economiei deschise, promovarea conexiunii şi dezvoltării asociate, încurajarea reformei şi inovării, întărirea forţei interne, şi promovarea câştigului comun pentru intensificarea relaţiilor de parteneriat.

Planul Chinei este focusat pe câştigul comun, pe debarasarea de obstacole, concentrându-se pe chestiunile legate de dezechilibrul globalizării, care va ajuta la rezolvarea problemelor acestui proces. China a depus eforturi proprii pentru promovarea noii runde de globalizare, prin înfiinţarea Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură, iniţiativa „O centură, un drum" şi întemeierea Fondului Drumului Mătăsii. David Lipton prezintă:

„Eu cred că statul chinez întăreşte participarea sa la guvernarea economică globală prin mai multe metode. China a fost, în ultimul an, preşedintele Grupului 20 prin rotaţie, continuând să promoveze cooperările în vederea obţinerii intereselor proprii şi ale întregii lumi."

China a beneficiat, în ultimii peste 30 de ani, de globalizarea economică mondială, fiind în acelaşi timp, motorul important al creşterii economice mondiale. Fondul Monetar Internaţional a precizat, în cadrul raportului anual din 2016, că statul chinez a contribuit, anul trecut, cu 1,2 procente la creşterea mondială, în timp ce Statele Unite ale Americii şi Europa au contribuit cu 0,3, respectiv 0,2 procente.

Purtătorul de cuvânt al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Keith Rockwell, a arătat că statul chinez a realizat, în ultimii 15 ani de când a aderat la OMC, creşterea proprie economică şi comercială, devenind, pe parcursul acestuia, un echilibru pentru stabilitatea economică mondială. China a menţinut, începând cu criza financiară din 2008, importurile de bunuri şi servicii din alte zone ale lumii, fapt ce a ajutat la redresarea ţărilor din aceste regiuni.

Preşedintele administrativ al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, a considerat de asemenea că odată cu dezvoltarea proprie, China a jucat rolul de „locomotivă" a economiei mondiale, îndeplinind o responsabilitatea importantă. Planul Chinei este esenţial pentru confruntarea valului anti-globalizare.