Anul 2015 este primul an al „aprofundării reformei" a Chinei. O transformare substanţială în sistemul energetic este aşteptată să se întâmple, atât de persoanele din ţară, cât şi de cele din străinătate.

Reforma regimului de preţ la gaze naturale se numără printre indiciile importante ale transformării. Începând din 1 aprilie, preţul gazelor incrementale şi cel al gazelor existente în depozit vor fi unite, fapt ce a împins mai departe schimbarea situaţiei de consum al energiilor din China. Pe de o parte este creşterea continuă a consumului de gaze, pe de altă parte, descreşterea deopotrivă a preţurilor şi cantităţilor de cărbuni.

O serie de schimbări au încurajat unele persoane din domeniu, care sunt convinse că reforma gazelor naturale a fost pornită oficial, o Chină „gazificată" se apropie de noi.

Dar transformarea visului în realitate necesită costuri. În ciuda faptului că înlocuirea cărbunilor cu gaze este un lucru aşteptat, mai ales de oamenii care trăiesc „sub bolta cerului", cărbunele ieftin, nu poate fi anulat doar prin entuziasmul idealiştilor.

După ce preţurile la gaze au fost unite, cotaţia gazelor la depozit a crescut, cel mai mult, cu doar 0,04 yuani pe metru cub, în timp ce preţul la gaze incrementale a înregistrat o scădere cu 0,44 yuani pe metru cub. Au fost adoptate măsuri de unificare a preţurilor pe motiv că preţul gazelor incrementale era prea scăzut. Însă direcţia urmată nu a corespuns aşteptărilor celor care au luat măsurile.

Este un avertisment fără îndoială – nu se poate estima la un nivel prea înalt capacitatea pieţii chineze în faţa schimbărilor preţurilor. Metodele de forţare nu vor ajuta la o creştere pe această piaţă nematurizată. La nivel mondial, gazele naturale au fost numite „combustibil nobil", fiind folosite în general în ţările şi regiunile dezvoltate, precum Europa, America de Nord, Japonia.

Pentru realizarea obiectivelor de protecţia mediului, guvernul chinez doreşte ca întreprinderile şi familiile să folosească mai mult gaze naturale, dar aceasta este o ţintă greu de realizat, nici măcar în cazul în care autorităţile cresc, în mare măsură, subvenţiile. Mai mult, guvernului îi va fi tot mai greu să suporte acordarea subvenţiilor în cazul în care piaţa de consum va fi extinsă în mod accelerat (cum ar fi popularizarea producerii electricităţii cu gaze naturale).

Unii analişti sunt de părere că nici scăderea cantităţilor de consum şi preţurilor cărbunilor nu va fi un fenomen durabil. La ora actuală, preţul cărbunelui de producere a 5.500 kw de energie electrică este mai mic de 400 yuani pe tonă, care este mai scăzut de costurile normale.

În regimul de unitate de măsură de căldură, preţul mondial la cărbune este aproximativ 3 dolari americani pe mmbtu (million British Thermal Units), în timp ce preţul gazelor naturale, produse la Changqing, China, este 7 – 8 USD pe mmbtu. Iar cel al gazelor transportate din Asia Centrală costă peste 10 USD pe mmbtu.

E evident că pragmatismul reprezentat de cărbune şi idealismul reprezentat de gaze naturale este o pereche de contradicţie în procesul de transformare a tipului energetic folosit în China.

Marea Britanie s-a confruntat cu o situaţia similară în istorie. În anii 50 – 60 ai secolului trecut, această ţară nu a forţat renunţarea la industralizare şi cărbune, ci a reuşit să transforme modul de dezvoltare printr-o serie de măsuri economice precum ajustarea planului şi strămutarea fabricilor. Ulterior, companiile britanice şi-au schimbat gradual structura energiilor – nu din cauză că au fost obligate, dar pentru că costurile sintetice ale cărbunilor au crescut. Acestea au ales să răspundă în conformitate cu noile condiţii.

După criza financiară din ultima perioadă, Germania şi-a crescut, în mare măsură, cantitatea de consum al cărbunelui. Acest lucru se întâmplă pentru că Germania are o rezervă bogată de cărbune, ocupând primul loc din Uniunea Europeană. În plus, zăcămintele de cărbuni din această ţară sunt uşor de exploatat.

Nu contează cât de „verde" este ideea germanilor, ei nu renunţă la principiul de rezolvare a problemelor pe condiţii existente.

În Statele Unite, de asemenea, sunt folosite mai multe feluri de energie în industria energofagă. Centralele electrice din SUA pot alege ce fel de combustibil să utilizeze, fie cărbune, fie gaze, depinde de costuri. Iar acestea vor asigura un proces curat de folosinţă.

Decidenţii chinezi au început să ia aceşti factori în considerare. Conducerea ţării a cerut să formeze un sistem multilateral de energie, acoperind cărbunele, ţiţeiul, gazele, energia nucleară, nouă şi reciclabilă.

Un complex de energie şi o utilitate curată vor fi direcţia pe care o va urma dezvoltarea Chinei. Cărbunele ocupă, în momentul de faţă, peste 60% din energiile primare din China. Acesta nu poate fi redus la 40% precum cel din SUA, cu toate eforturile depuse. Iar îmbunătăţirea structurii energetice va putea fi realizată când vom lua în vedere toate condiţiile. Un sistem optim va trebui să stimuleze dezvoltare în timp ce se promovează protecţia mediului înconjurător.