În ultimii cinci ani, investiţiile Chinei în Europa au ajuns la un nivel istoric, cifra totală fiind de peste 30 mliarde USD, fiind în continuă creştere în ultima perioadă, odată cu deprecierea euro. În Europa, investiţiile chineze sunt distribuite cu precădere în Italia, Portugalia, Grecia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Elveţia, domeniile vizând proprietăţile imobiliare, infrastructura, produsele luxe, comerţul cu electronice, precum şi sectoarele bancar, turistic şi alimentar.

În comparaţie cu ţările din Africa sau America Latină, statele europenele nu pot îndeplini cerinţele Chinei legate de resurse naturale şi minerale, însă dispun de avantaje evidente din punctul de vedere al Chinei - necesitatea de capitaluri străine după criza datoriilor, costurile scăzute din cauza deprecierii euro, stabilitatea socială şi mai puţine îngrijorări politice, în comparaţie cu Statele Unite ale Americii.

Ţinta investiţiilor Chinei în Europa constă, în general, în obţinerea brandurilor cunoscute şi a tehnologiilor. În Portugalia, Compania "Cele Trei Difeleuri" a achiziţionat 21,3% din acţiunile firmei naţionale portugheze de electricitate. În Italia, compania China Grid a cumpărat 35% din acţiunile firmei CDP Reti, cu un preţ total de 2,4 miliarde euro. În Marea Britanie, întreprinderile chineze au plătit sumele uriaşe pentru achiziţiile de magazine şi a bursei. În Franţa, grupul Symbiose din China a cumpărat 49,9% din acţiunile aeroportului Lutz, al patrulea aeroport ca mărime din această ţară. Potrivit cercetărilor Deutsche Bank, preţul unui titlu de investiţie al Chinei în Europa a crescut de la 6,1 la 27 euro, în perioada 2010 - 2014.

Tendinţa puternică a investiţiilor Chinei a pus liderii europeni în dilema. Insuccesul planului de investiţii în portul grec din ultima perioadă a reflectat acest lucru. Pe de o parte, ei doresc să obţină investiţiile chineze pentru rezolvarea problemelor provocate de criza datoriilor. Pe de altă parte, ei nu ştiu sigur care sunt domeniile care pot fi deschise spre China, dacă domniul infrastructurii, cum ar fi porturile sau energia, pot sau nu să fie preluate de investitorii chinezi.

Dacă investiţiile Chinei în Europa ar avea succes, acestea ar ajuta la îmbunătăţirea imaginii statului chinez peste hotare. Însă efectele rămân, deocamdată, limitate, pentru că modalitatea de acţiune a firmelor chinezeşti în Europa este asemătoare celei în China. Ţările europene nu au relaţii strânse cu instituţiile guvernamentale, aşa cum îşi imaginează chinezii. În fapt, mass-media au influenţă mai semnificativă. Opinia publică poate genera mari presiuni asupra guvernelor. De asemenea, mulţi europeni sunt suspicioşi faţă de investiţiile chineze. Potrivit unei anchete realizate în anul 2014 de Pew Research Center din Statele Unite, numai 26% dintre italieni şi 28% dintre germani au o impresie favorabilă faţă de China, în ciuda faptului că Italia este una dintre ţările europene care au primit cele mai importante investiţii chineze, iar Germania este primul partener comercial al Chinei pe acest continent.

Companiile chineze au obţinut anumite progrese în ultimii ani. Firma Geely, de exemplu, a realizat achiziţia companiei Volvo. Dar, companiile de stat care sunt jucători principali pe această arenă au limite în ceea ce priveşte managementul. În aproape toate obiectivele europenene în care aceste companii a investit are manageri chinezi la nivel cel mai înalt nivel. Majoritatea acestor companii tind să angajeze chinezi din diasporă, ceea ce nu corespunde obiceiurilor şi culturii locale de a menţine un personal multilateral.

Investiţiile externe nu pot fi realizate numai cu bani. Acestea au nevoie de „sufletul şi idea" ţării care a investit, care presupune o „putere blândă". Instituţii precum Institutele Confucius, agenţiile de presă şi organele culturale chineze au intrat în Europa de mult timp, dar influenţa acestora este limitată. Din punctul de vedere al europenilor, puterea de influenţă a culturii chineze este mai slabă faţă de performanţa investiţională. Cu toate că China şi Europa sunt strâns legate în ceea ce priveşte comerţul şi investiţiile, amblele părţi nu se cunosc bine reciproc, existând chiar neînţelegeri între cele două părţi.

În rândul chinezilor, este o aspiraţie populară - prima fază a secolului XXI va fi "momentul Europei", continentul european va ocupa un loc important pe arena internaţională. Europenii doresc, de mai mulţi ani, să obţină o cotă de piaţă chineză prin intermediul sprijinului financiar, care este dificil, pentru ca statul chinez să devină similar Europei, situaţie care este sub semnul întrebării. Acesta este motivul pentru care ţările europene se plâng de gradul redus de deschidere a pieţii Chinei.

Pentru a schimba această situaţie, sunt necesare mai multe eforturi în realizarea schimburilor de opinii între guverne, între guverne şi companii, precum şi între guverne şi popoare.