Volumul investiţiilor externe a Chinei, în 2014, l-a depăşit pe cel al investiţiilor atrase în ţară. Creşterea continuă sub acest aspect aduce influenţe substanţiale atât Chinei, cât şi lumii. Autorităţi, experţi şi antreprenori nu cred, însă, că statul chinez este un puternic investitor la nivel mondial, având nevoie să parcurgă un drum lung pentru atingerea acestei ţinte.

„Ţara noastră a înregistrat, în 2014, investiţii în străinătate de 116 miliarde dolari americani, cifra putând ajunge la aproximativ 140 miliarde USD dacă luăm în calcul reinvestiţiile după finanţare prin partea terţă. Suma aceasta e mult mai mare decât volumul investiţiilor atrase în ţară, de 20 miliarde USD."

Aceasta a fost declaraţia purtătorului de cuvânt al Ministerului Comerţului din China, Shen Danyang, zilele trecute, la o conferinţă de presă.

Datele arată că, în prezent, China este al treilea investitor la nivel mondial, după Statele Unite şi Japonia. Până la sfârşitul anului 2014, volumul total al investiţiilor directe externe a Chinei a depăşit 660 miliarde USD, ocupând locul al 11-lea la nivel mondial. Un cercetător din cadrul Institutului de Cercetare Comercială şi Economică de pe lângă Ministerul Comerţului, Xing Houyuan, este de părere că statutul de mare investitor va ajuta China să devină o putere economică cu influenţe esenţiale, contribuind, totodată, la dezvoltarea altor ţări.

„Pentru China, aceasta înseamnă aprofundarea cooperării industriale între China şi alte ţări din lume, ceea ce va duce la transformarea structurală a formei comerciale a Chinei şi va stimula eliberarea capacităţii de producţie către ţările cu cereri. Se vor forma baze stabile de materii prime şi energii. Va apărea, la nivel mondial, o reţea mai amplă pentru comerţ, în care brandurile noastre vor fi promovate. Putem colabora cu alte ţări pentru obţinerea tehnologiilor avansate, patentelor şi drepturilor de proprietate intelectuală, care vor ajuta la transformarea structurală a economiei Chinei."

Alţi specialişti arată că aceasta este o şansă a Chinei pentru participarea mai activă la noua rundă de globalizare. Exportul capitalului poate afecta direct, în comparaţie cu exportul mărfurilor, regulamentele şi ordinul economic mondial.

Cu toate aceste rezultate bune, investiţiile în străinătate nu egalează, neapărat, cu efectele pozitive, pentru unii antreprenori. Unul dintre aceştia, Zhuang Binguan, spune:

„Eu am aflat că un număr mare de firme chineze din Africa, care investesc acolo, nu s-au integrat în comunitatea locală. Sunt multe de făcut sub acest aspect."

Într-adevăr cum a spus acest om de afaceri, similar cum au recunoscut mai mulţi alţi omologi de-ai săi, investiţiile Chinei se află, în momentul de faţă, la începutul procesului, comparativ cu cele ale ţărilor dezvoltate. Asistentul ministrului Comerţului, Zhang Xiangchen, a prezentat:

„Din punct de vedere cantitativ, ţara noastră are un drum lung de parcurs. Suma de 660 miliarde USD reprezintă doar 2,5% din volumul global al investiţiilor externe, aproximativ 10% din volumul de investiţii al Statelor Unite. Activele noastre existente în străinătate ajung la aproape o jumătate din nivelul activelor Japoniei. Mai important este faptul că există o mai mare diferenţă în ceea ce priveşte calitatea investiţiilor externe. Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) a publicat un index TNT, care măsoară calitatea şi nivelul investiţiilor unei ţări, o cifră mai mare de 20% însemnând o calitate mai bună din punct de vedere transnaţional. Foarte puţine companii chineze au ajuns la nivelul de 20%. Mai trebuie să luăm în considerare şi alte probleme, ca de exemplu, dacă strategiile companiei sunt potrivite pentru o piaţă globală? Deciziile luate pot acoperi concomitent pieţele interne şi externe sau nu. Diferenţele dintre firmele noastre şi cele străine sunt uriaşe, dacă le măsurăm pe baza acestor criterii."

Conform informaţiilor, gradul internaţionalizării companiilor Chinei rămâne la nivel scăzut. Datele arată că 90% din profiturile acestora provin din China, nu din afara graniţelor.

Un specialist din cadrul Institutului de Cercetare a Relaţiilor Internaţionale din China, Chen Fengying, este de aceeaşi părere.

„Destinaţiile investiţiilor noastre sunt, în general, entităţile care ne pot livra resurse. Nivelul concurenţial al industriei, al tehnologiilor şi serviciilor noastre financiare nu se compară cu alte firme mari din lume. Nici administraţia personalului nu ajuge la nivelul firmelor transnaţionale occidentale."

În afară de acestea, potrivit specialiştilor, capacitatea firmelor chineze de contracarare a riscurilor străine, de decontare şi investiţie în yuani nu este suficientă, până în prezent. Gradul internaţionalizării yuanului nu este mulţumitor.