La începutul anului 2014, ţinta creşterii Produsului Intern Brut (PIB) a fost stabilită la aproximativ 7,5%. În primele trei trimestre ale acestui an, rata creşterii a înregistrat 7,4%, 7,5% şi 7,3%. În momentul de faţă, China este în faţa presiunilor crescute ale resurselor şi mediului, a structurii schimbate a populaţiilor şi a scumpirii capitalurilor. Modalitatea veche de dezvoltare nu se mai menţine în acest context.

În cadrul reuniunii centrale de lucruri economice desfăşurate în perioada 9 – 11 decembrie 2014, autorităţile au elaborat „noua stare normală" a dezvoltării economiei Chinei, în care transformarea modalităţii şi restructurarea vor juca un rol mai important decât amplificarea simplă a agregatului economic. Despre „noua stare normală", economistul şef al Băncii Agricole, Xiang Songzuo, crede că în primul rând, rata creşterii economice va deveni mai lentă, comparativ cu înregistrările din anii trecuţi, care au fost de obicei peste 8%, chiar mai mare de 10%. În al doilea rând, economia Chinei este în faţa unei cotituri, unele sectoare tradiţionale, care au fost stâlpi principali, nu se mai dezvoltă cu o rată înaltă, cum ar fi industria manufacturieră, sectorul proprietăţii imobiliare etc. Creşterea va fi dependentă, de acum înainte, de sectoarele noi precum cele ale serviciilor, energiilor noi şi tehnologiilor avansate şi altele. În al treilea rând, guvernul şi companiile trebuie să aibă un nou mod de gândire când ritmul dezvoltării economice încetineşte.

În trecut, guvernul chinez a recurs la investiţii uriaşe pentru a contracara încetinirea. În 2008, guvernul central a promovat un plan de stimulare economică pentru a amplifica cererile interne, volumul investiţiilor ajungând la patru mii miliarde yuani. Măsurile au jucat un rol important şi creşterea s-a redresat imediat. În anii următori însă, au apărut probleme de supracapacitate şi dezechilibru structural. Cererile externe erau slabe şi cele interne nu erau suficiente.

Restructurarea este şi va fi un proces greu şi îndelungat. În sectorul proprietăţii imobiliare, de exemplu, s-au înregistrat, până la sfârşitul lunii octombrie 2014, locuinţe spre vânzare cu o suprafaţă totală de 560 milioane metri pătraţi. Mai multe agenţii de analiză estimează că un stocaj ca acesta poate fi consumat în cel puţin doi ani. În perioada ianuarie – noiembrie 2015, volumul investiţiilor în domeniul proprietăţii imobiliare va fi de 8,66 mii miliarde yuani, în creştere cu 11,9% comparativ cu perioada similară a anului precedent. Rata creşterii e mult mai mică decât aceea înregistrată în 2014, de 19,8%. Conform economistului şef de la JPMorgan Chase, Zhu Haibin, scăderea investiţiilor din domeniul imobiliar va duce la un procent de scădere în Produsul Intern Brut.

În ciuda faptului că se înregistrează scădere în PIB, restructurarea Chinei a obţinut progrese. Conform datelor, ponderea ocupată de industria terţială în PIB a Chinei a depăşit, în 2013, pentru prima dată, industria secundară, ajungând la 46,1%. Iar în primele trei trimestre ale anului 2014, contribuţiile aduse de industria terţială a fost de 46,7%, cu 2,5 procente mai mare decât industria secundară. Sectorul tehnologiilor avansate a înregistrat o creştere de 12,3%, mai înalt decât creşterea medie a industriei. În acelaşi timp, consumul energiilor pe unitate de Produs Intern Brut a scăzut cu 4,6%, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Un cercetător din cadrul Comisiei de Stat pentru Dezvoltare şi Reformă, Yang Yu, spune:

„Aceste date ne arată că economia Chinei se schimbă din punct de vedere calitativ. Probabil că există presiuni de scădere, iar consolidarea calităţii ne afectează mai mult. Conform regulilor, în ţările în care PIB-ul pe cap de locuitor ajunge la şaşe ori şapte mii de dolari americani, populaţiile preferă să consume mai multe servicii, ceea ce va aduce oportunitate dezvoltării sectorului serviciilor."

Pentru mai mulţi economişti, scăderea PIB-lui nu este un fenomen rar-întâlnit în procesul creşterii ponderii ocupate de sectorul serviciilor. Un economist american, Willam Jack Baumol, a arătat, în 1967, că rata creşterii PIB se va reduce cu un procent când contribuţiile sectorului serviciilor în PIB cresc cu şase procente.

Conform statisticii, în 2013, o realizare a industriei primare de 100 milioane yuani din PIB poate duce la angajarea a 4.271 persoane, cea a industriei secundare poate asigura pentru 928 persoane, iar cea a industriei terţiale poate oferi locuri de muncă pentru 1.130 persoane. La ora actuală, agricultura şi industria vor ajunge la un nivel de limită, în curând, în ceea ce priveşte capacitatea de tragere, iar sectorul serviciilor va deveni tot mai important, creând mai multe locuri de muncă. De aceea, rata creşterii Produsului Intern Brut nu poate reprezenta complet gradul sănătăţii economiei Chinei. Premierul Li Keqiang spune:

„Indiferent dacă e mai mare sau mai mică decât 7,5%, este raţională dacă angajamentul este asigurat suficient, fără fluctuaţii evidente."