China va avea, în 2020, o populaţie de 1,41 miliarde de persoane. Alimentaţia livrată pentru aceşti oameni este tot timpul printre cele mai importante probleme. Până în 2014, guvernul chinez a acordat, timp de 11 ani la rând, o atenţie deosebită sectorului agricol, cu scopul de a menţine nivelul de siguranţă a producţiei de cereale faţă de cererile interne.

Rezolvarea acestei probleme contribuie nu doar la stabilitatea Chinei, ci şi la securitatea alimentară mondială. Conform statisticilor, în 2000 – 2012, volumul producţiei de cereale a crescut cu 430 milioane de tone la nivel global, dintre care 134 milioane de tone au fost realizate în China, adică 31% din volumul total.

În 2013, producţia de cereale din China a înregistrat 600 milioane de tone, o cifră record. În aceeaşi perioadă, volumul importurilor de cereale ale Chinei a crescut, în continuare, ajungând la aproximativ 15 milioane de tone.

Odată cu promovarea procesului de urbanizare şi creşterea importurilor de cereale, tot mai mulţi oameni sunt îngrijoraţi de posibilitatea creşterii continue a producţiei de cereale.

Qiao este un ţăran din oraşul Huaibei din provincia Anhui. El are două hectare de pământ, suprafaţă nu prea mică în comparaţie cu consătenii lui. Dar Qiao este în măsură doar să acorde o viaţă cât de cât decentă familiei sale. În plus, era adânc îngropat în datorii, pentru că avea de plătit cheltuielile şcolare universitare pentru copiii lui.

„Preţurile la cereale au crescut, în ultimii ani, iar copiii mei au terminat facultatea. Am reuşit să plătesc toate datoriile anul acesta. Am tot plătit la datorii, toată viaţa mea. Când ai copii acasă care se duc la facultate, poţi trăi doar din veniturile de la fermă? Nu poţi. Doar pentru un singur student trebuie să plăteşti pe an peste zece mii de yuani."

Potrivit lui Qiao, în ultimii ani, viaţa lui a fost mult mai uşoară datorită subvenţiilor acordate de stat şi creşterii producţiei de cereale, în ciuda faptului că acestea nu pot contracara majorarea costurilor forţei de muncă şi alte cheltuieli. Mai mulţi consăteni din satul său consideră gospodăria o profesie secundară. Câştigurile din agricultură nu mai constituie partea majoră a veniturilor totale pentru ei. Aceştia pot trăi doar angajându-se şi în alte părţi.

De fapt, după lansarea politicii de reformă şi odată cu evoluţia urbanizării, tot mai mulţi ţărani au ales să părăsească terenurile lor sau să muncească mai puţin la fermă, pentru că astfel pot câştiga mai mulţi bani lucrând pe şantiere de construcţii, de exemplu, sau în alte domenii, în mediul urban. Ei au lăsat terenurile nelucrate sau le-au închiriat altor ţarani ori unor companii agricole.

În privinţa viitorului gospodăriilor, primarul oraşului Suihua din provincia Heilongjiang, Wang Jinhui, crede că:

„În viitor, agricultura va fi în mâinile ţăranilor de tip nou, a celor care îşi însuşesc ştiinţa şi tehnologiile şi care sunt profesionişti şi specialişti. O minoritate a populaţiei va gospodări terenurile pentru majoritate."

Pe de altă parte, guvernul chinez a adoptat măsuri stricte de protecţie a suprafeţei terenurilor arabile. În 2009, limita minimă a fost trasă la 120 milioane de hectare, iar în conformitate cu datele statistice, suprafaţa aceasta a ajuns la peste 135 milioane de hectare, la sfârşitul anului 2012.

Analiştii sunt de părere că o astfel de suprafaţă va putea asigura alimentarea unei populaţii de 1,3 miliarde de persoane, însă nu va fi uşor ca acest nivel să fie menţinut, pentru că dezvoltarea economiei are nevoie de terenuri. Guvernul chinez se străduie să rezolve această dilemă prin mai multe metode, precum cele politice, tehnico-ştiinţifice şi infrastructurale. Ministrul Agriculturii, Han Changbin spune:

„China a produs un sfert din producţia de cereale cu zece procente din terenurile arabile din lume, asigurând alimentaţie pentru 1-5 locuitori de pe Pământ, fapt care se datorează ştiinţei şi tehnologiilor, precum şi creativităţii ţăranilor chinezi. În privinţa viitorului, încrederea noastră se bazează pe trei lucruri – politică, tehnologii ştiinţifice şi infrastructură. Guvernul central acordă o atenţie deosebită domeniului agricol. Rata de contribuţie a tehnologiilor ştiinţifice a ajuns la 55% şi este în creştere. Terenurile irigate ocupă 51% din suprafaţa totală şi rata de automatizare e de 59%."

În acelaşi timp, specialiştii au descoperit un pericol tot mai mare în dependenţa de importuri. În cadrul unei şedinţe de lucru la nivel central, China a prezentat noua strategie de securitate a cerealelor, care indică o direcţie de independenţă, aşa cum a declarat ministrul Han Changbin, pentru ca în farfuriile familiilor chineze să fi, în mare măsură, alimente produse în China.